cioancă definitie

17 definiții pentru cioancă

cioáncă1 sf [At: CIUPALĂ, T. 227 / Pl: ~nce / E: mg csonka] (Reg) 1 Unealtă cu un capăt ascuțit și cu celălalt lat, cu care se sapă pământul înțepenit Vz cazma, cioacă. 2 Nuia groasă cu un nod la un capăt și răsucită la celălalt, folosită, ca otgon. 3 (Îs) ~ mărgelată Mod de legat huzerul trunchiului la plută. 4 Lulea cu coadă scurtă.
cioáncă2 sf vz cionc2
cionc2, ~oáncă [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~nci, ~oánce / E: mg csonka] (Reg) 1 a (D. oameni) Fără un braț. 2 a (D. oi și vite) Fără un corn. 3 a (D. obiecte) Incomplet. 4 sf (Mol; gmț) Pipă cu coada scurtă.
ciung, ~ă [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 127/20 / Pl: ~ngi, ~nge, (îvr) ~uri / E: it cionco] 1-2 smf, a (Persoană) fără (o parte din) braț. 3-4 smf, a (Persoană) cu un braț infirm. 5 a (D. mâini, rar d. picioare) Cu o infirmitate. 6 a (D. vite) Cu un corn rupt. 7 a (D. copaci) Cu crengile rupte (sau tăiate). 8 sm (rar) sm (Îvp; îs) ~ uscat Arbore (aproape) uscat sau fără vârf. 9 sm (rar) sm (Înv) Arbore pitic. 10 sm (Îrg; îs) Iască de ~ Iască de cea mai bună calitate.
CIOÁNCĂ, cioance, s. f. (Reg.) Lulea cu coadă scurtă. – Et. nec.
CIOÁNCĂ, cioance, s. f. (Reg.) Lulea cu coadă scurtă. – Et. nec.
CIONC, CIOÁNCẮ, cionci, cioance, adj. (Regional, despre oameni) Fără un braț (v. ciung); (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. ♦ (Substantivat, f.; formație glumeață) Pipă, lulea. Moș Nichifor... își aprinde cioanca. CREANGĂ, P. 125.
CIONC, CIOÁNCĂ, cionci, cioance, adj. (Reg.; despre oameni) Fără un braț; (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. – Magh. csonka.
cioáncă (reg.) s. f., g.-d. art. cioáncei; pl. cioánce
cioáncă s. f., g.-d. art. cioáncei; pl. cioánce
CIOÁNCĂ s. v. târnăcop.
cionc1, cioáncă, adj. (reg.) 1. (despre om) fără un braț, ciung, ciolac; fără o ureche, ciul. 2. (despre animale) fără un corn, ciong, ciut, ciutac, melcit; fără coadă, ciont, ciunt. 3. (reg.) lulea cu coadă scurtă, pipă.
cioancă f. Mold. lulea scurtă: își aprinde cioanca CR. [V. cionc].
ciung n. Mold. Tr. butuc, buturugă: parcă’s un ciung pârlit AL. [Sau cionc, termen înrudit cu it. cionco, ciung (primitiv: butuc]. ║ a. lipsit de o mână sau de un braț. [Lit. mutilat ca un trunchiu tăiat)].
cĭoáncă f., pl. e și cĭoncĭ (ung. csonka, cĭunt). Nord. Lulea scurtă.
cioancă s. v. TÎRNĂCOP.
Cioancă v. Cionc 3.

cioancă dex

Intrare: cioancă
cioancă substantiv feminin
Intrare: cionc (adj.)
cionc adj.
Intrare: Cioancă
Cioancă