cioșmăli definitie

2 intrări

18 definiții pentru cioșmăli

cioșmălí v vz cioșmoli
cioșmolí [At: CREANGĂ, P. 114 / V: (reg) ~osm~, ~ozm~, ciosmălí, ~mălí, ~șom~ / Pzi: ~lésc / E: nct] (Reg) 1 vt A mesteca urât. 2 vi (Îf ciosmoli) A trage de părul cuiva. 3 vt A gusta. 4 vr A se zvârcoli (în așternut). 5 vr (D. porci) A-și căuta culcușul Si: (reg) A se gozăi, a se tăvăli Cf ciorcioli. 6 vr A se codi.
cioșomolí v vz cioșmoli
CIOȘMĂLÍ vb. IV v. cioșmoli.
CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [Var.: cioșmălí vb. IV] – Et. nec.
CIOȘMĂLÍ vb. IV v. cioșmoli.
CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [Var.: cioșmălí vb. IV] – Et. nec.
CIOȘMĂLÍ vb. IV v. cioșmoli.
CIOȘMOLÍ, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre oameni) A se frămînta, a se zvîrcoli, a se zbuciuma, a se învîrti încoace și încolo (mai ales în așternut). Eu nu mă cioșmolesc atîta; că la drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 114. (În forma cioșmăli) Așa-i viața cîmpenească, zise moș Luca, cioșmălindu-se și învîrtindu-se ca pe jăratic, de rîul țînțărimii. CREANGĂ, A. 125. ♦ (Rar) A se codi, a sta la gînduri (să spună sau să nu spună ceva). Dar bine, măi... ce naiba ai? Ce te tot cioșmolești? Vorbești ori ba? CONTEMPORANUL, III 821. – Variantă: cioșmălí vb. IV.
!cioșmolí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cioșmoléște, imperf. 3 sg. se cioșmoleá; conj. prez. 3 să se cioșmoleáscă
cioșmolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cioșmolésc, imperf. 3 sg. cioșmoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. cioșmoleáscă
CIOȘMOLÍ vb. v. agita, codi, ezita, frământa, neliniști, pregeta, șovăi, zbuciuma, zvârcoli.
cioșmolí (-ésc, -ít), vb.1. A face zgomot mîncînd. – 2. A se agita, a se frămînta. 3. A șovăi, a se codi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 9), cf. moșmoli.
A SE CIOȘMOLÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A se suci în toate părțile (de neastâmpăr); a nu sta locului; a se zvârcoli; a se frământa; a se agita. ~ în pat. 2) A sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a șovăi; a se codi; a se foi; a pendula; a ezita; oscila. /Orig. nec.
cioșmolí, cioșmolésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se frământa, a se agita, a se zbuciuma, a se zvârcoli (în așternut); (despre porci) a se tăvăli în noroi, a se înnămoli. 2. a se codi, a ezita (să facă ceva). 3. a mesteca ceva în gură, a molfăi. 4. a gusta de ici și colo; a linchi.
cioșmolì v. Mold. a se svârcoli și scărpina (în așternut): cioșmolindu-se și învârtindu-se ca pe jăratec CR. [Origină necunoscută].
cĭoșmolésc (mă) v. refl. (ung. csömöszölni, a strivi). Mototolesc, boțesc. V. refl. Mă învîrtesc, mă întorc în pat pînă să adorm.
cioșmoli vb. v. AGITA. CODI. EZITA. FRĂMÎNTA. NELINIȘTI. PREGETA. ȘOVĂI. ZBUCIUMA. ZVÎRCOLI.

cioșmăli dex

Intrare: cioșmoli
cioșmoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
cioșmăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: cioșmăli
cioșmăli