cinovnic definitie

9 definiții pentru cinovnic

cinóvnic sm [At: CAT. MAN. I, 66/33 / Pl: ~ici / E: rs чинoвник] (Înv) Funcționar de stat (de rang inferior).
CINÓVNIC, cinovnici, s. m. (Înv.) Funcționar de stat (de rang inferior). – Din rus. činovnik.
CINÓVNIC, cinovnici, s. m. (Înv.) Funcționar de stat (de rang inferior). – Din rus. činovnik.
CINÓVNIC, cinovnici, s. m. (Învechit) Funcționar de stat. Purta pe cap șapcă cu cozoroc, ca pravoslavnicii cinovnici ai ruseștii împărății. MACEDONSKI, O. III 119. Tată-său a fost ani mulți cinovnic la spirtoase. GHICA, S. 518. Am măritat-o după un cinovnic de la Tulcin. NEGRUZZI, S. I 59.
cinóvnic (înv.) s. m., pl. cinóvnici
cinóvnic s. m., pl. cinóvnici
CINÓVNIC ~ci m. înv. Persoană angajată într-o funcție administrativă (având un rang inferior). /<rus. ținovnik
cinovnic m. funcționar subaltern (învechit): tată-său a fost mulți ani cinovnic la spirtoase GHICA. [Rus. ČINOVNIKŬ].
cinóvnic m. (rus. činóvník, vsl. činovĭnĭkŭ. V. cin 1). Vechĭ. Oficial, funcționar.

cinovnic dex

Intrare: cinovnic
cinovnic substantiv masculin