cingătoare definitie

13 definiții pentru cingătoare

cingătoáre sf [At: (a. 1582) CUV. D. BĂTR. I, 257 / V: în~ / Pl: ~óri / E: [în]cinge + -ătoare] 1 Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul Vz bete, brâu, centură, chimir, colan, curea, șerpar. 2 (Nob; îf în~) Bandaj. 3 (Pop) Mijlocul corpului (care se încinge cu cingătoarea (1) Si: brâu, talie. 4 (Ast; pop) Constelație nedefinită mai îndeaproape. 5 (Reg) Plantă cu frunze albăstrui care crește înaltă de un metru, nedefinită mai îndeaproape.
CINGĂTOÁRE, cingători, s. f. Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul. – [În]cinge + suf. -ătoare.
CINGĂTOÁRE, cingători, s. f. Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul. – [În]cinge + suf. -ătoare.
CINGĂTOÁRE, cingători, s. f. Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește la încins. V. brâu, curea. [Var.: încingătoáre s. f.] – Din cing (= încing, prez. ind. al lui încinge) + suf. -(ă)toare.
cingătoáre s. f., g.-d. art. cingătórii; pl. cingătóri
cingătoáre s. f., g.-d. art. cingătórii; pl. cingătóri
CINGĂTOÁRE s. 1. v. brâu. 2. v. centură.
CINGĂTOÁRE ~óri f. 1) Fâșie dintr-un material (pânză, piele etc.) care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; brâu; curea; cordon; centură. 2) pop. Parte a corpului situată între șolduri și coaste; mijloc; talie; brâu. /a [în]cinge + suf. ~ătoare
cingătoare f. 1. tot ce servă la încins mijlocul corpului: panglică, curea, bete, brâu, chingă, șerpar, chimir; 2. mijlocul corpului: până la cingătoare; 3. fig. ceea ce înconjoară: cingătoare de dealuri.
cingătoáre f., pl. orĭ (d. încing). Lucru cu care-țĭ încingĭ mijlocu corpuluĭ, cum e o curea, brîu, niște bete ș. a. Mijlocu corpuluĭ: pînă la cingătoare (saŭ pînă la brîŭ). Zonă, ceĭa ce încinge, înconjoară: cingătoare de munțĭ. – Și încingătoare.
CINGĂTOARE s. 1. brîu, (pop.) chingă, (înv. și reg.) taftur, (reg.) brinaci, (Ban. și Bucov.) frînghie. (Cu ~ se strînge mijlocul.) 2. centură, cordon, curea. (Pune-ți ~ la pantaloni.)
CINGĂTOARE. Subst. Cingătoare, curea, curelușă (dim.), talașcă (reg.), centură, centiron, cordon, cordonaș (dim.), chimir, chimiraș (dim.), șerpar, șerpăraș (dim.), brîu, brîuleț (dim.), brîușor, brînă, brînișor (reg.), brînaci (reg.), brîneț (pop.), brăcinar, bată, betiță (dim.), betelie, șirincă (reg.), șistoare (reg.), tarabulus (înv.). Centură de campion; centură de gimnastică; centură ortopedică; centură de salvare; centură de siguranță. Încingere, încins. Vb. A încinge (a pune, a strînge) cureaua (brîul). A descinge (a dezlega, a desface, a scoate) cureaua (brîul). A se încinge. A se descinge. Adj. Încins. V. îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte, podoabă.
cingătoare, cingători s. f. (deț.) an de condamnare.

cingătoare dex

Intrare: cingătoare
cingătoare substantiv feminin