cinematograf definitie

18 definiții pentru cinematograf

cinematográf sn [At: LTR / V: (îrg) chine~ / Pl: ~e / E: fr cinématographe] 1 Local de spectacole destinat proiectării filmelor cinematografice în fața publicului spectator Si: cinema (1). 2 Cinematografie (2). 3 (Rar; îe) A face ~ A proiecta filme cinematografice. 4 (Frm; îae) A juca în filme cinematografice.
CINEMATOGRÁF, cinematografe, s. n. 1. Sală de spectacole destinat proiectării filmelor cinematografice în fața publicului spectator; cinema. 2. Cinematografie. – Din fr. cinématographe.
CINEMATOGRÁF, cinematografe, s. n. 1. Local de spectacole destinat proiectării filmelor cinematografice în fața publicului spectator; cinema. 2. Cinematografie. – Din fr. cinématographe.
CINEMATOGRÁF, cinematografe, s. n. 1. Local de spectacole destinat proiectării filmelor în fața publicului spectator. Mie dați-mi străzi pavate, Măturate, Dați-mi cinematograf! TOPÎRCEANU, P. O. 25. 2. (Cu înțeles abstract) Arta sau tehnica cinematografică. V. cinematografie. Cinematograful sovietic a folosit pentru prima oară bogăția de procedee ale artei cinematografice, pentru a exprima prin intermediul lor conținutul de idei al lucrărilor dramatice prezentate în filme. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 4/1. Astăzi, cinematograful reprezintă... una dintre armele ideologice cele mai prețioase, mai necesare poporului muncitor din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 9/2.
cinematográf (-to-graf) s. n., pl. cinematográfe
cinematográf s. n. (sil. -graf), pl. cinematográfe
CINEMATOGRÁF s. cinema, film. (Mă duc la ~.)
CINEMATOGRÁF s.n. 1. Local destinat proiectării filmelor pentru public; cinema. 2. Cinematografie. [< fr. cinématographe, cf. gr. kinema – mișcare, graphein a scrie].
CINEMATOGRÁF s. n. 1. local destinat proiectării filmelor pentru public; cinema. 2. cinematografie. (< fr. cinématographe)
CINEMATOGRÁF ~e n. 1) Local special pentru demonstrarea publică a filmelor; cinema. ~ cu ecran lat. 2) v. CINEMATOGRAFIE. /<fr. cinématographe
cinematograf n. aparat destinat a proiecta pe o suprafață albă vederi pline de viață: cinematograful, invențiune recentă, e bazat pe perzistența impresiunilor luminoase.
cinematográf n., pl. e (vgr. kínema, kinématos, mișcare, și grápho, scriŭ). O mașină care reproduce pe un plan mișcările ființelor și lucrurilor. Localu în care se văd proĭecțiunile acesteĭ mașinĭ. – A fost inventată la 1895 de Francezu Ludovic Lumière și fratele luĭ prin studierea cinetoscopuluĭ luĭ Edison și a fotografiilor luate în laboratoriu de fiziologie al profesoruluĭ Marey1, care studia zboru păsărilor și mișcarea altor animale luînd fotografiĭ succesive la intervale scurte. Frațiĭ Lumière aŭ perfecționat această sistemă dîndu-ĭ o întrebuințare practică. Eĭ aŭ inventat mijlocu de a lua maĭ multe fotografiĭ într’o secundă pentru ca mișcările care se repetă ĭute să dea ochilor impresiunea continuitățiĭ. E acelașĭ fenomen care se întîmplă cînd, mișcînd repede un chibrit aprins, căpătăm aparența unor liniĭ luminoase. – Primu film a arătat ĭeșirea lucrătorilor de la uzina tatăluĭ inventatoruluĭ la 22 Martie 1895 la o conferență a „Societățiĭ p. Încurajarea Industriiĭ Naționale”.[1]
CINEMATOGRAF s. cinema, film. (Mă duc la ~. )
cinematográf-adevăr s. n. (cinem.) ◊ „De curând, cei mai de seamă reprezentanți ai cinematografului-adevăr s-au întâlnit la Lyon, pentru a dezbate problemele acestei atât de interesante și rodnice tendințe apărute în mișcarea cinematografică în ultimii ani, cinematografie ce caută să împărtășească adevărul.” Cont. 12 V 63 p. 5. ◊ „Filmul «Cazul S» [...] dezvoltă cu mijloacele «cinematografului-adevăr» firul unei anchete sociale.” Sc. 16 VII 66 p. 4 (din cinematograf + adevăr, după fr. ciné-vérité)
cinematográf-documént s. n. (cinem.) Peliculă cinematografică cu rol de document ◊ „[...] acest nou gen al cinematografului-document care face din ecran o tribună de dezbatere și invită publicul să fie judecătorul suprem nu numai al operei de artă, ci al realității însăși.” Cont. 2 XI 73 p. 5 (din cinematograf + document)
cinematográf-estrádă s. n. (cinem.) Cinematograf care conține elemente specifice estradei ◊ „S-a spus «Lanterna-magică este un cinematograf-estradă».” Cont. 22 V 62 p. 4; v. și 18 IX 64 p. 2 //din cinematograf + estradă//
grădínă-cinematográf s. f. Cinematograf amenajat într-o grădină ◊ „[...] de la începutul acestei luni bucureștenii pot viziona filme și în grădinile-cinematograf Capitol, Gloria [...] De la 1 iunie va intra în circuit și grădina Eforie [...]” I.B. 11 V 89 p. 5 (termenul este mult mai vechi, cel puțin din anii ’40)
CINEMATO- „mișcare, film”. ◊ gr. kinema, atos „mișcare” > fr. cinémato-, it. id., engl. id. > rom. cinemato-. □ ~graf (v. -graf), s. n., 1. Local special pentru proiectarea filmelor cinematografice în fața publicului. 2. Arta cinematografică; ~grafie (v. -grafie), s. f., tehnica înregistrării fotografice și a reproducerii unor imagini succesive, astfel încît să se dea iluzia mișcării.

cinematograf dex

Intrare: cinematograf
cinematograf substantiv neutru
  • silabisire: -graf