cinel definitie

20 definiții pentru cinel

cimileága i [At: PAMFILE, C. 26 / V: ~líga, ~língă, ciumelíga / E: cimil + [dez]lega] (Pop) Cinel.
cinél1 i [At: DA / E: ns cf cimili] (Are) Formulă cu care încep unele ghicitori.
cinél2 sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: it cinelli] (Muz) Cimbal.
cinél3 sn [At: TEODORESCU, P. P. 569 / Pl: ~e / E: cin2 + -el] 1-2 (Îrg; șhp) Luntre.
CINÉL1 interj. (Adesea repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. – Cf. cimili.
CINÉL2, cinele, s. n. (Muz.) Cimbal. – Din it. cinelli.
CINÉL1 interj. (Adesea repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. – Cf. cimili.
CINÉL2, cinele, s. n. (Muz.) Cimbal. – Din it. cinelli.
CINÉL interj. (De obicei repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. Cinel-cinel [titlu]. ALECSANDRI. – Variantă: cimél (GOROVEI, C. 189) interj.
!cinél1/cinél-cinél interj.
cinél2 s. n., pl. cinéle
cinél s. n., pl. cinéle
cinél-cinél interj.
CINÉL s.n. Instrument muzical de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, producând un sunet strident, răsunător; cimbal. [< it. cinelli].
CINÉL s. n. instrument muzical de percuție din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, provocând un sunet strident; cimbal; talgere. (< it. cinelli)
CINÉL: ~-cinél interj. (expresie care se folosește drept formulă stereotipă la începutul unor ghicitori). /Orig. nec.
cimel-cimel! (cinel-cinel!) int. formula inițială a cimiliturilor: ghici, ghicitoarea mea! [Origină necunoscută].
cinel! int. V. cimel-cimel!
1) cinel n., pl. e. Dim. d. cin 2.
2) cinél-cinél, interj. care se strigă înainte de a spune o ghicitoare și care înseamnă „ghicește” (din cine-l, un vechĭ imperativ d. a cini, a compune, a meșteșugi, sîrb. činiti, a fărmăca. Cp. și cu vrajă, în est „enigmă”. V. cin 1).

cinel dex

Intrare: cinel
cinel substantiv neutru