cinegetic definitie

13 definiții pentru cinegetic

cinegétic, ~ă [At: GHICA, S. 285 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cinégétique] (Liv) 1 a De vânătoare. 2 a Privitor la vânătoare Si: vănătoresc. 3 sf Arta vânătorii.
CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.
CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. (Livr.) 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.
CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -e, adj. (Livresc) De vînătoare, privitor la vînătoare; vînătoresc. De mult beam, în vederea ultimului d-tale succes cinegetic. CARAGIALE, O.VII 465. Tu vorbești, amice, cu un dispreț superb despre toate acele petreceri cinegetice, în care vînătortil n-are nevoie să umble pe jos. ODOBESCU, S. III 15. [Lupii și vulpile ucise formau] un fel de monument cinegetic, cam în forma fîntînilor moderne. GHICA, S. 285.
cinegétic adj. m., pl. cinegétici; f. cinegétică, pl. cinegétice
cinegétic adj. m., pl. cinegétici; f. sg. cinegétică, pl. cinegétice
CINEGÉTIC adj. v. vânătoresc.
CINEGÉTIC, -Ă adj. (Liv.) De vânătoare, vânătoresc. [< fr. cynégétique, cf. gr. kynegetikos < kyon – câine, agein – a conduce].
CINEGÉTIC, -Ă I. adj. de vânătoare. II. s. f. știința și arta vânătorii. (< fr. cynégétique, it. cinegetico, gr. kynegetikos)
CINEGÉTIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care ține de vânătoare; caracteristic vânătorii; vânătoresc. Artă ~că. /<fr. cinégétique
cinegetic a. privitor la vânat: tractat cinegetic.
*cinegétic, -ă adj. (vgr. kynegetikós). Vînătoresc, de vînătoare.
CINEGETIC adj. vînătoresc. (Trofeu ~.)

cinegetic dex

Intrare: cinegetic
cinegetic adjectiv