cinchi definitie

10 definiții pentru cinchi

cínchi1 v vz cimpi
cínchi2 i vz cinca
CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.
CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.
CINCHÍ, cinchesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se ghemui, a se așeza la pămînt sprijinindu-se pe unul sau pe amîndoi genunchii; a sta pe vine. Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adincă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. F. 63. Se cinchise cu coatele pe genunchi și cu obrazul cuprins in palme. SADOVEANU, N. F. 119. Mă Cîrță, urmă el, strigînd cătră un flăcăuan lung, care de-abia se cinchise și el pe lîngă foc. HOGAȘ, M. N. 194. – Variantă: chincí (V. ROM. februarie 1952, 118) vb. IV.
!cinchí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cinchéște, imperf. 3 sg. se cincheá; conj. prez. 3 să se cincheáscă
cinchí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinchésc, imperf. 3 sg. cincheá; conj. prez. 3 sg. și pl. cincheáscă
A SE CINCHÍ mă ~ésc intranz. reg. A sta în genunchi sau pe vine. /Orig. nec.
cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1.
cinchésc, V. cimpesc.

cinchi dex

Intrare: cinchi
cinchi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a