cimotie definitie

13 definiții pentru cimotie

cimátină sf vz cimotie
cimótie sf [At: (a. 1853) URICARIUL VII, 119 / V: cem~, ceméție, ~mátină, ~met~ / Pl: ~ii / E: mg csemete] 1 (Mol) Creangă. 2 (Reg) Rudă (îndepărtată).
CIMÓTIE, cimotii, s. f. (Reg.) Rudă, neam. – Din magh. csemete, csimota.
CIMÓTIE, cimotii, s. f. (Reg.) Rudă, neam. – Din magh. csemete, csimota.
CIMÓTIE, cimotii, s. f. (Mold.) Rudă. Da, da! sînt chiar oleacă de cimotie și cu popa David. HOGAȘ, M. N. 144. La mănăstirea Neamțului, pe vremea lui mitropolitul Iacob, care era oleacă cimotie cu noi... CREANGĂ, A. 19.
cimótie (-ti-e) (reg.) s. f., art. cimótia (-ti-a), g.-d. art. cimótiei; pl. cimótii, art. cimótiile (-ti-i-)
cimótie s. f. (sil. -ti-e), art. cimótia (sil. -ti-a), g.-d. art. cimótiei; pl. cimótii, art. cimótiile (sil. -ti-i-)
CIMÓTIE s. v. neam, rubedenie, rudă, rudenie.
cimótie (-íi), s. f.1. Ramură, creangă. – 2. Rudă, neam. – Var. cemetie. Mag. csimota, csemete (Cihac, III, 490).
CIMÓTIE ~i f. pop. Persoană înrudită prin alianță cu altă persoană; membru al aceleiași familii; rudă; neam. ◊ Cu toată ~a cu toți ai casei; cu toată familia. [Art. cimotia; G.-D. cimotiei; Sil. -ti-e] /<ung. csimota
cimotie f. Mold. rudenie depărtată: era o leacă de cimotie cu noi CR. [Ung. CSIMOTA, odraslă].
cimótie f. (ung. csimota, csemete, csomota, rămurică, d. csoma, vlăstar). Nord. Rudă, neam: a fi cimotie cu cineva. – În Ml. cemétie: toată cemetia, tot neamu, toată pojijia.
cimotie s. v. NEAM. RUBEDENIE. RUDĂ. RUDENIE.

cimotie dex

Intrare: cimotie
cimotie substantiv feminin
  • silabisire: -ti-e