cimitir definitie

13 definiții pentru cimitir

cimitír sn [At: MINEIUL (1776), 162 2/1 / V: (înv) chimitérion, chi~, chimitíriu, ~tér / Pl: ~e / E: ngr ϰοιμητᾶριον, it cimitero] Teren (îngrădit) unde se îngroapă morții Si: (reg) comoară, dormir, grădina-morților, îngropelniță, pițigăi, progadie, țintirim.
CIMITÍR, cimitire, s. n. Loc (îngrădit) unde se îngroapă morții; țintirim. – Din ngr. kimitírion, it. cimitero.
CIMITÍR, cimitire, s. n. Teren (îngrădit) unde se îngroapă morții; țintirim – Din ngr. kimitírion, it. cimitero.
CIMITÍR, cimitire, s. n. Loc unde se îngroapă morții. în fiecare zi mergea la cimitir. BART, E. 259. Se-mbracă cimitirul în noapte, ca-ntr-o haină. MACEDONSKI, O. I 50. Se duce... la cimitir, la mormîntul unui frate. ȘEZ. III 116. ◊ Fig. Un cimitir de mașini stricate.
cimitír s. n., pl. cimitíre
cimitír s. n., pl. cimitíre
CIMITÍR s. (rar) necropolă, (reg.) îngropelniță, margine, morminte (pl.), (Ban.) avlie, (prin Transilv.) comoară, (Ban.) morțărie, (prin Transilv.) pițigăi (pl.), (Ban., Transilv. și Olt.) progadie, (prin sudul Transilv.) stobor, (Transilv. și Maram.) temeteu, (Mold.) țintirim, (înv.) grobiște.
cimitír (cimitíre), s. n. – Teren unde se îngroapă morții. – Var. (înv.) chimitir, megl. chimitiriu. It. cimiterio, și înainte (sec. XVIII și mr.) din ngr. ϰοιμητήριον. Este cuvînt folosit în Munt. și Olt. (ALR, I, 3019.
CIMITÍR ~e n. Loc special unde se îngroapă morții; țintirim. ~ul eroilor.~ de mașini loc rezervat pentru depozitarea vehiculelor ieșite din uz. /<ngr. kimitírion, it. cimitero
cimitir n. locul îngrădit unde se îngroapă morții.
cimitír și (maĭ vechĭ) chimitir n., pl. e (ngr. kimitiri [d. vgr. koimetérion, „loc de zăcut”], modificat după lat. coemeterium, mlat. cimeterium, cimiterium; it. cimitero, -terio, fr. cimetière; vsl. cimeterŭ, pol. cmentarz; ung. cinterem [de unde mold. țintirim]). Loc de îngropat morțiĭ. – În Trans. și pográdie.
CIMITIR s. (rar) necropolă, (reg.) îngropelniță, margine, morminte (pl.), (Ban.) avlie, (prin Transilv.) comoară, (Ban.) morțărie, (prin Transilv.) pițigăi (pl.), (Ban., Transilv. și Olt.) progadie, (prin sudul Transilv.) stobor, (Transilv. și Maram.) temeteu, (Mold.) țintirim, (înv.) grobiște.
cimitir de elefanți expr. (glum.) 1. echipă alcătuită preponderent din sportivi aflați la sfârșitul carierei; echipă cu medie de vârstă ridicată. 2. instituție care angajează persoane destituite din funcții importante în alte instituții.

cimitir dex

Intrare: cimitir
cimitir substantiv neutru