cimbal definitie

2 intrări

13 definiții pentru cimbal

cimbál sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: it cimbalo, fr cymbale] 1 Cembalo. 2 Cinel2.
CIMBÁL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalum, fr. cymbale.
CIMBÁL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalum, fr. cymbale.
CIMBÁL s. n. v. chimval.
cimbál s. m., pl. cimbále
cimbál s. n., pl. cimbále
CIMBÁL s. v. talger.
CIMBÁL s.n. 1. Cembalo. 2. Cinel. [Cf. it. cimbalo, fr. cymbale].
CIMBÁL s. n. cinel. (< it. cimbalo, fr. cymbale)
cimbale n. pl. instrument de muzică compus din două discuri de alamă ce se lovesc unul de altul: toboșari și muscalagii cu naiul, cu dairaua, cu cimbalele, cu diblele și cu surlele OD. V. țimbală.
*címbal și cimbál n., pl. e (vgr. kýmbalon, lat. cymbalum. V. chinval). Chinval. Citeră mult maĭ mare care se ține pe genuchĭ și din care se cîntă izbind-o cu doŭă cĭocane de lemn (Pop. țambál). V. clopot și gong.
CIMBAL s. (MUZ.) taler, talger, (înv.) chimval.
CIMBAL subst. (țimbal, chimval) < it. cimbalo < lat. cymbalum. 1. Cimbala, fam. (Sd XVI 185; Bîr I-III); – diac (16 A IV; – C-tin (17 A II 308) zis și Cimbalovici. 2. Ciambală, C-tin, 1610 (Sd VII 369).

cimbal dex

Intrare: cimbal
cimbal substantiv neutru
Intrare: Cimbal
Cimbal