cifru definitie

13 definiții pentru cifru

cífru1 sn vz cifră
cífru2 sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 110 10/1 / Pl: ~uri / E: fr chiffre] 1 Sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete. 2 Combinație de litere sau de cifre cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă. 3 (Îvr) Monogramă. 4 Simbol cifric stabilit pentru fiecare cont. 5 (Înv) Serviciu, într-o instituție, care cifrează și descifrează corespondența.
CÍFRU, cifruri, s. n. 1. Sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete. 2. Combinație de litere sau de cifre cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă. – Din fr. chiffre (refăcut după cifră).
CÍFRU, cifruri, s. n. 1. Sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete. 2. Combinație de cifre sau de litere cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă. – Din fr. chiffre (refăcut după cifră).
CÍFRU, cifruri s. n. 1. Sistem de semne convenționale prin care se transmit comunicări secrete. 2. Combinație de litere sau de cifre cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte. Ca într-un lacăt greu, cu multe, zăvoare, pătrunde Oltul între pereții munților. Ca într-un lacăt pe care nu-l poți desface decît cu ajutorul unui cifru. BOGZA, G. O. 324.
cífru (cod) (ci-fru) s. n., art. cífrul; pl. cífruri
cífru (cod) s. n. (sil. -fru), art. cífrul; pl. cífruri
CÍFRU s. cod. (Scriere pe baza unui ~.)
CÍFRU s.n. 1. Vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre, potrivit unor norme stabilite dinainte; (p. ext.) sistem de semne convenționale, folosit în comunicări secrete. 2. Încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor (litere, cifre) cu care se deschide o astfel de încuietoare. [Pl. -uri, -re. / după fr. chiffre, it. cifra].
CÍFRU s. n. 1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenționale în comunicări secrete. 2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor. (< fr. chiffre)
CÍFRU ~ri n. 1) Sistem de semne convenționale, folosit pentru transmiterea unor informații secrete; cod. 2) Combinație de semne (litere sau cifre), care permite deschiderea unei încuietori secrete. ~l seifului. /<fr. chiffre
*cifru n., pl. e și urĭ (fr. chiffre, m. V. cifră). Semn convențional (de ordinar o cifră saŭ maĭ multe) p. a comunica în secret cu altu: telegramele diplomatice se transmit pin cifrurĭ. Semn, marcă, emblemă, monogramă.
CIFRU s. cod. (Scriere pe baza unui ~.)

cifru dex

Intrare: cifru
cifru substantiv neutru
  • silabisire: -fru