cidru definitie

18 definiții pentru cidru

cídru sns [At: BIANU, D. S. 5 / E: fr cidre] (Pop) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea merelor sau a altor fructe.
CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre.
CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre.
CÍDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere (mai rar de pere sau de alte fructe).
cídru (ci-dru) s. n., art. cídrul
cídru s. n. (sil. -dru), art. cídrul
CÍDRU s. (pop.) must. (A băut un pahar de ~.)
CÍDRU s.n. Băutură alcoolică care se obține prin fermentarea mustului de mere. [< fr. cidre].
CÍDRU s. n. băutură obținută prin fermentarea alcoolică a mustului de mere. (< fr. cidre)
cídru s. n. – Băutură obținută prin fermentarea mustului de mere. Fr. cidre.
CÍDRU n. Băutură alcoolică slabă obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). /<fr. cidre
*cídru n., pl. urĭ (fr. cidre, d. lat. sícĕra devenit císĕra, cisre, cisdre, cidre. V. cighir, sicheră). Barb. Vin de mere saŭ de alte poame.
CIDRU s. (pop.) must. (A băut un pahar de ~.)
cídru1, s.n. – Băutură obținută prin fermentarea sucului de mere. ♦ (med. pop.) „Mărul este folosit în medicina populară pentru boli de stomac, insomnie, în pomezi pentru crăpăturile pielii, astenie nervoasă, răceli. Merele se tescuiesc, obținându-se cidrul (vin de mere)” (Borza, 1968: 107). – Din fr. cidre „cidru” (DER, DEX, MDA) < lat. sicera devenit cisera, cisre, cisdre, cidre (Scriban).
cídru2, (cedru), s.n. – (reg.; bot.) Tuia; arborele vieții; chidru, tidru, tindru (Viman, 1989): „Numa-n munte este-un t’idru / Așa tinerel și mândru” (Papahagi, 1925: 199). – Lat. cedrus „cedru”, prin intermediul sl. kedrŭ (DER).
cídru1, s.n. – Băutură obținută prin fermentarea sucului de mere. „Mărul este folosit în medicina populară pentru boli de stomac, insomnie, în pomezi pentru crăpăturile pielii, astenie nervoasă, răceli. Merele se tescuiesc, obținându-se cidrul (vin de mere)” (Borza 1968: 107). – Din fr. cidre (DER).
cídru2, (cedru), s.n. – (bot.) Tuia; arborele vieții (chidru, tidru, tindru) (Viman 1989): „Numai-n munte este-un t’idru / Așa tinerel și mândru” (Papahagi 1925: 199). – Lat. cedrus, prin intermediul sl. kedrŭ (DER).

cidru dex

Intrare: cidru
cidru substantiv neutru
  • silabisire: -dru