Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru ciclopic

ciclópic, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 162, 11/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: ciclop + -ic] 1-2 Propriu ciclopului (1-2) Si: (înv) ciclopean. 3-4 Referitor la ciclop (1-2) Si: (înv) ciclopean. 5-6 De ciclop (1-2) Si: (înv) ciclopean. 7 Uriaș Si: (înv) ciclopean. 8 (Îs) Zid ~ Zid construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită.
CICLÓPIC, -Ă, ciclopici, -ce, adj. De ciclop (1), care se referă la ciclop; p. ext. uriaș, gigantic. – Ciclop + suf. -ic.
CICLÓPIC, -Ă, ciclopici, -ce, adj. De ciclop (1), care se referă la ciclop; p. ext. uriaș, gigantic. – Ciclop + suf. -ic.
ciclópic (ci-clo-) adj. m., pl. ciclópici; f. ciclópică, pl. ciclópice
ciclópic adj. m. (sil. -clo-), pl. ciclópici; f. sg. ciclópică, pl. ciclópice
CICLÓPIC, -Ă adj. De ciclop (1); (fig.) uriaș, gigantic. ◊ Zid ciclopic = zid construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită. [< ciclop + -ic, cf. fr. cyclopées].
CICLÓPIC, -Ă adj. de ciclop (1), caracteristic ciclopilor; (fig.) uriaș, gigantic; ciclopean. ◊ (despre construcții miceniene) construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită. (< it. ciclopico)
CICLÓPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ciclopi; propriu ciclopilor. /ciclop + suf. ~ic
ciclopic a. 1. privitor la Ciclopi; 2. fig. uriaș, străvechiu: ziduri ciclopice.
*ciclópic, -ă adj. (d. ciclop). De ciclop, gigantic. Construcțiunĭ ciclopice, rămase din vechime și, din cauza mărimiĭ lor, atribuite ciclopilor.
CICLÓPIC, -Ă (< it.; ciclop) Caracteristic ciclopilor (1); uriaș. ♦ Zid c. = construcție vastă și masivă alcătuită din blocuri mari de piatră brută, practicată în arhitectura preelenică și atribuită, potrivit mitologiei grecești, ciclopilor (ex. la Micene, Tirint etc.).

ciclopic definitie

ciclopic dex

Intrare: ciclopic
ciclopic adjectiv
  • silabisire: -clo-