cicerone definitie

2 intrări

14 definiții pentru cicerone

ciceróne sm [At: NEGRUZZI, S. I, 217 / Pl: ~ni / E: it cicerone, fr cicérone] (Înv) Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. Si: ghid.
CICERÓNE, ciceroni, s. m. Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. – Din it. cicerone, fr. cicérone.
CICERÓNE, ciceroni, s. m. Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. – Din it. cicerone, fr. cicérone.
CICERÓNE, ciceroni, s. m. Călăuză care arată vizitatorilor cele vrednice de văzut într-un muzeu, într-un oraș etc.
ciceróne (călăuză) s. m., art. cicerónele; pl. ciceróni
ciceróne (călăuză) s. m., art. cicerónele; pl. ciceróni
CICERÓNE s. v. călăuză, ghid, îndrumător.
CICERÓNE s.m. Călăuză care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. pentru a-i conduce, pentru a le da explicații etc. [< it. cicerone, fr. cicérone].
CICERÓNE s. m. călăuză, ghid care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc. (< it. cicerone, fr. cicérone)
CICERÓNE ~i m. Persoană care însoțește pe cineva (vizitatori, turiști, călători etc.) și dă explicații necesare; ghid; călăuză. /<it. cicerone, fr. cicérone
cicerone m. cel ce arată străinilor curiozitățile unui oraș.
Cicerone (Marcu Tuliu) m. cel mai celebru dintre oratorii romani; consul, mântui patria de conspirațiunea lui Catilina (63 a. Cr.); fu sugrumat din ordinul triumvirului Antoniu. Afară de discursuri, el a lăsat numeroase opere filozofice inspirate de doctrina lui Platon (106-43 a. Cr.).
*ciceróne m. (it. cicerone, d. lat. Cicero, -ónis, celebru orator). Acela care te conduce într-un oraș orĭ în alt loc necunoscut ție.
cicerone s. v. CĂLĂUZĂ. GHID. ÎNDRUMĂTOR.

cicerone dex

Intrare: cicerone
cicerone substantiv masculin
Intrare: Cicerone
Cicerone