cicatriza definitie

14 definiții pentru cicatriza

cicatrizá [At: BARANGA, V. A. 28 / Pzi: ~zéz / E: fr cicatriser] 1 vr (D. răni) A se vindeca. 2 vt (D. substanțe) A închide o rană. 3 vr (Fig; despre suferințe, mls morale) A trece.
CICATRIZÁ, pers. 3 cicatrizează, vb. I. Refl. (Despre plăgi) A se vindeca, a se închide lăsând o cicatrice. – Din fr. cicatriser.
CICATRIZÁ, pers. 3 cicatrizează, vb. I. Refl. (Despre plăgi) A se vindeca, a se închide lăsând o cicatrice. – Din fr. cicatriser.
CICATRIZÁ, cicatrizez, vb. I. Refl. (Despre răni) A se vindeca, a se închide, a se tămădui lăsînd o cicatrice.
cicatrizá (a se ~) (-ca-tri-) vb. refl., ind. prez. 3 se cicatrizeáză
cicatrizá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 3 sg. și pl. cicatrizeáză
CICATRIZÁ vb. (MED.) a se închide, a se vindeca. (Rana s-a ~.)
CICATRIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) vindeca lăsând o cicatrice. ♦ refl. (Fig.) A se calma, a se liniști, a uita. [< fr. cicatriser].
CICATRIZÁ vb. tr., refl. a (se) vindeca lăsând o cicatrice. (< fr. cicatriser)
A CICATRIZÁ ~éz tranz. A face să se cicatrizeze. /<fr. cicatriser, lat. cicatrizare
A SE CICATRIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre răni) A se strânge la loc, formând o cicatrice. 2) fig. (despre dureri sufletești) A înceta să se mai manifesteze. /<fr. se cicatriser, lat. cicatrizare
cicatrizà v. 1. a închide o rană; 2. fig. a alina: timpul cicatrizează necazurile.
*cicatrizéz v. tr. (fr. cicatriser, mlat. cicatrizare, cl. cicatríco, -áre). Forostesc, închid o rană prin vindecare. V. refl. Rănile s’aŭ cicatrizat.
CICATRIZA vb. (MED.) a se închide, a se vindeca. (Rana s-a ~.)

cicatriza dex

Intrare: cicatriza
cicatriza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tri-