cicălitor definitie

11 definiții pentru cicălitor

cicălitor, ~oare a [At: MARCOVICI, D. 71/5 / Pl: ~i, ~oare / E: cicăli + -itor] 4 Care cicălește (1-4).
CICĂLITÓR, -OÁRE, cicălitori, -oare, adj. Care cicălește. – Cicăli + suf. -tor.
CICĂLITÓR, -OÁRE, cicălitori, -oare, adj. Care cicălește. – Cicăli + suf. -tor.
CICĂLITÓR, -OÁRE, cicălitori, -oare, adj. 1. Care cicălește; rău de gură, înclinat să plictisească, să facă șicane. Nemulțumit, mofturos, cicălitor, striga la meșteri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 124. Anca e o femeie rea, cicălitoare, răzbunătoare. GHEREA, ST. CR. II 257. 2. Fig. Supărător, sîcîitor. Oare nu scuturasem eu de pe suflet și de pe inimă grijile cicălitoare? HOGAȘ, M. N. 159.
cicălitór adj. m., pl. cicălitóri; f. sg. și pl. cicălitoáre
cicălitór adj. m., pl. cicălitóri; f. sg. și pl. cicălitoáre
CICĂLITÓR adj. sâcâitor, (fig.) pisălog. (Om ~.)
CICĂLITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care cicălește; sâcâitor. /a cicăli + suf. ~tor
cicălitor a. și m. care cicălește.
cicălitór, -oáre adj. Care te tot cicălește: femeĭe cicălitoare.
CICĂLITOR adj. sîcîitor, (fig.) pisălog. (Om ~.)

cicălitor dex

Intrare: cicălitor
cicălitor adjectiv