cianura definitie

2 intrări

20 definiții pentru cianura

cianura vt [At: DA ms / P: ci-a~ / Pzi: ~réz / E: cianură, cf fr cyanurer] A supune minereurile operației de cianurare (2).
cianúră sf [At: PONI, CH. 141 / P: ci-a~ / Pl: ~ri / E: fr cyanure] (Chm) Sare a acidului cianhidric.
CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.
CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanure.
CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.
CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanure.
CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. Cianură de potasiu. Cianură de fier. – Pronunțat: cia-.
cianúră (ci-a-) s. f., g.-d. art. cianúrii; pl. cianúri
cianurá vb., ind. prez. 1 sg. cianuréz, 3 sg. și pl. cianureáză
cianúră s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianúrii; pl. cianúri
CIANÚRĂ s. (CHIM.) (rar) prusiat.
CIANURÁ vb. I. tr. A efectua operația de cianurare. [< fr. cyanurer].
CIANÚRĂ s.f. Sare a acidului cianhidric. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanure].
CIANURÁ vb. tr. a efectua cianurare. (< fr. cyanurer)
CIANÚRĂ s. f. sare sau ester al acidului cianhidric. (< fr. cyanure)
CIANÚRĂ ~i f. chim. Sare sau ester al acidului cianhidric; prusiat. ~ de potasiu. [Sil. ci-a-] /<fr. cyanure
cianură f. combinarea cianogenului cu un metal: cianură de potasiu.
*cianúră f., pl. ĭ. Chim. Combinațiune de cianogen cu un corp simplu.
CIANU s. (CHIM.) (rar) prusiat.
CIANÚRI (< fr.) s. f. pl. Săruri ale acidului cianhidric. ♦ Cianură de potasiu = sare care se prezintă sub formă de cristale cubice, incoloră, solubilă în apă; foarte toxică. Cianură de sodiu = sare care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubilă în apă; foarte toxică; utilizată la extragerea metalelor prețioase din minereuri, ca insecticid și dezinfectant.

cianura dex

Intrare: cianură
cianură substantiv feminin
  • silabisire: ci-a-
Intrare: cianura
cianura verb grupa I conjugarea a II-a