cianotipie definitie

8 definiții pentru cianotipie

cianotipíe sf [At: DEX2 / P: ci-a~ / Pl: ~ii / E: ger Zianotypie] Procedeu de reproducere prin copiere fotografică, utilizat în special pentru desenele tehnice al căror original a fost executat pe hârtie de calc, obținându-se o imagine negativă pe un fond albastru-închis cu linii albe.
CIANOTIPÍE, cianotipii, s. f. Procedeu de reproducere prin copiere fotografică, utilizat în special pentru desenele tehnice al căror original a fost executat pe hârtie de calc, obținându-se o imagine negativă pe un fond albastru închis cu linii albe. [Pr.: ci-a-] – Din germ. Zianotypie.
CIANOTIPÍE, cianotipii, s. f. Procedeu de producere prin copiere fotografică, utilizat în special pentru desenele tehnice al căror original a fost executat pe hârtie de calc, obținându-se o imagine negativă pe un fond albastru închis cu linii albe. [Pr.: ci-a-] – Din germ. Zianotypie.
cianotipíe (ci-a-) s. f., art. cianotipía, g.-d. cianotipíi, art. cianotipíei
cianotipíe s. f. (sil. ci-a-), art. cianotipía, g.-d. cianotipíi, art. cianotipíei
CIANOTIPÍE s.f. Procedeu de copiere fotografică a unor desene tehnice executate pe hârtie de calc. [Pron. ci-a-, gen. -iei. / cf. germ. Zyanotypie].
CIANOTIPÍE s. f. procedeu de copiere fotografică a unor desene tehnice pe hârtie de calc, obținând o imagine negativă pe un fond albastru închis cu linii albe. (< germ. Zyanotypie)
CIANO- „albastru, violet”. ◊ gr. kyanos „albastru-închis” > fr. cyano-, engl. id., it. ciano- > rom. ciano-. □ ~cist (v. -cist), s. n., 1. Celulă cu granule de clorofilă și amidon, care se colorează în albastru. 2. Masă de antocian, cuprinsă într-o membrană celulară; ~dermie (v. -dermie), s. f., colorare în albastru a pielii; sin. cianopatie; ~ficee (v. -ficee), s. f. pl., clasă de alge albastre, microscopice; ~fil (v. -fil1), adj., care are afinitate pentru coloranți albaștri sau verzi; ~filă (v. -fil2), s. f., clorofilă aproape pură, fără pigmenți de xantofilă; ~fite (v. -fit), s. f. pl., alge albastre; ~gen (v. -gen1), s. n., gaz incolor, otrăvitor, lacrimogen și cu miros de migdale amare; ~genetic (v. -genetic), adj., care produce cianogen sau acid hidrocianic; ~geneză (v. -geneză), s. f., elaborarea cianogenului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea gradului de intensitate a culorii albastre; ~patie (v. -patie), s. f., cianodermie*; ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul celular sferic, impregnat cu antocian; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de reproducere fotografică a unor desene tehnice, executate pe hîrtie de calc.

cianotipie dex

Intrare: cianotipie
cianotipie substantiv feminin
  • silabisire: ci-a-