cian definitie

16 definiții pentru cian

cián sn [At: DEX2 / P: ci-a~ / E: fr cyan] Gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare.
cian- vz ciano
CIÁN s. n. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pr.: ci-an] – Din fr. cyan. Cf. germ. Zya n.
CIÁN s. n. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pr.: ci-an] – Din fr. cyan. Cf. germ. Zyan.
CIÁN s. n. Gaz incolor, foarte otrăvitor, cu miros de migdale amare. – Pronunțat: ci-an.
cián s. n.
cian s. n.
CIÁN s. (CHIM.) cianogen, dician. (~ul este un gaz incolor și toxic.)
CIÁN s.n. Gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pron. ci-an. / < germ. Cyan].
CIAN- v. ciano-.
CIÁN1 s. n. gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare și acțiune lacrimogenă, din carbon și azot; cianogen. (< fr. cyan, germ. Cyan, Zien)
CIAN2(O)-, -CIÁN, -CIANÓZĂ elem. „albastru, violet”. (< fr. cyan/o/-, -cyane, -cyanose, cf. gr. kyanos)
CIÁN n. chim. Gaz incolor, foarte toxic, lacrimogen, cu miros de migdale amare, întrebuințat în sinteza organică. [Sil. ci-an] /<fr. cyan, germ. Cyan
CIAN s. (CHIM.) cianogen. (~ este un gaz incolor si toxic.)
-CIAN „albastru, violet”. ◊ gr. kyanos „albastru-închis” > fr. -cyane, engl. -cyan > rom. -cian.
CIAN-, v. CIANO.~hidroză (v. -hidroză), s. f., transpirație de culoare albastră; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare a vederii în care obiectele apar colorate în albastru; ~urie (v. -urie), s. f., evacuare de urină de culoare albastră.

cian dex

Intrare: cian (subst.)
cian subst. substantiv neutru
Intrare: cian (pref.)
cian pref.
Intrare: cian (suf.)
cian suf.