chivuță definitie

10 definiții pentru chivuță

chivúță sf [At: CARAGIALE, M. 27 / Pl: ~țe / E: Chivuța] (Îvr) Femeie (de obicei țigancă) care, în trecut, spoia casele.
CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Fam.) Femeie (de obicei țigancă) care se ocupă cu spoitul caselor cu bidineaua. – Din n. pr. Chivuța.
CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Reg.) Femeie (de obicei țigancă) care se îndeletnicește cu spoitul caselor cu bidineaua. – Din n. pr. Chivuța.
CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Munt.) Muncitoare care spoiește cu bidineaua sau se îndeletnicește cu un mic negoț ambulant. Salahorii de binale, coșarii și chivuțele înotau în ulicioarele fără aer și soare. PAS, Z. I 108. Cui ai dat-o [haina], nenorocito?! – La o chivuță. CARAGIALE, O. I 340.
chivúță (fam.) s. f., g.-d. art. chivúței; pl. chivúțe
chivúță s. f., g.-d. art. chivúței; pl. chivúțe
CHIVÚȚĂ s. v. spoitoreasă.
chivuță f. 1. femeie care spoiește cu ziua, bidinăreasă; 2. fig. femeie rea de gură. [Dela numele femeiesc comun Chiva = Paraschiva].
chivúță f., pl. e (din Paraschivuța, Paraschiva). Munt. Femeĭe (de obiceĭ Țigancă) tocmită cu ziŭa ca să curățe casa, să văruĭască ș. a.
chivuță s. v. SPOITOREASĂ.

chivuță dex

Intrare: chivuță
chivuță substantiv feminin