chiurasă definitie

2 intrări

19 definiții pentru chiurasă

chiurásă sf vz cuirasă
cuira sf [At: DA / V: (înv) chiur~ / P: cu-i~ / Pl: ~se / E: fr cuirassé] 1 Îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja pieptul și spatele războinicilor din Antichitate și din Evul Mediu, fiind păstrată până în sec. XIX Si: platoșă. 2 (Mol; pbl) Ilic. 3 Armătură formată din plăci de oțel special, cu care se blindează cuirasatele2 (1) pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă.
CHIURÁSĂ s. f. v. cuirasă.
CUIRÁSĂ, cuirase, s. f. 1. (În trecut) Armătură formată din plăci de oțel special, cu care se blindau cuirasatele pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă. 2. Îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja pieptul și spatele războinicilor din Antichitate și din Evul Mediu și păstrată până în sec. XIX; platoșă. [Pr.: cu-i-. – Var.: chiurásă s. f.] – Din fr. cuirasse.
CHIURÁSĂ s. f. v. cuirasă.
CUIRÁSĂ, cuirase, s. f. 1. Armătură formată din plăci de oțel special, cu care se blindează cuirasatele pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă. 2. Îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja pieptul și spatele războinicilor din antichitate și din evul mediu și păstrată până în sec. XIX; platoșă. [Pr.: cu-i-. – Var.: chiurásă s. f.] – Din fr. cuirasse.
CHIURÁSĂ s. f. v. cuirasă.
CUIRÁSĂ, cuirase, s. f. Armătură formată din plăci de oțel special, cu care se blindează cuirasatele pentru a le face să reziste focului inamic. – Pronunțat: cu-i-. – Variantă: chiurásă (REBREANU, R. I 281) s. f.
cuirásă (cu-i-) s. f., g.-d. art. cuirásei; pl. cuiráse
cuirásă s. f. (sil. cu-i-), g.-d. art. cuirásei; pl. cuiráse
CUIRÁSĂ s. v. platoșă.
CHIURÁSĂ s.f. v. cuirasă.
CUIRÁSĂ s.f. 1. Armătură din plăci de oțel, cu care se blindează navele de război. 2. Armătură de oțel care protejează pieptul și spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoșă. [Var. chiurasă s.f. / < fr. cuirasse].
CUIRÁSĂ s. f. 1. armătură din plăci de oțel cu care se blindează navele de război; blindaj. 2. armură de oțel care protejează pieptul și spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoșă. (< fr. cuirasse)
cuirásă (cuiráse), s. n. – Platoșă. – Var. chi(u)rasă. Fr. cuirasse. – Der. cuirasat, s. n., din fr. cuirassé.
CUIRÁSĂ ~e f. 1) Înveliș de oțel cu care se blindează corpul navelor mari de luptă pentru a rezista proiectilelor. 2) ist. Pieptar din plăci de metal, care se îmbraca pentru a proteja pieptul și spatele luptătorului; platoșă. 3): ~ toracică aparat în formă de pieptar cu ajutorul căruia se face respirația artificială. [Sil. cu-i-] /<fr. cuirasse
cuirasă f. 1. platoșă; 2. căptușeală de fier ce apără unele corăbii de gloanțe (= fr. cuirasse).
*chĭurásă f., pl. e (fr. cuirasse, d. cuir, [lat. corium], pele; it. corazza). Platoșă, îmbrăcăminte de metal (saŭ de alt-ceva) făcută ca să te ferească de loviturĭ.
CUIRA s. platoșă, (livr.) lorică, (înv.) plașcă. (~ a unui luptător medieval.)

chiurasă dex

Intrare: cuirasă
chiurasă
cuirasă substantiv feminin
  • silabisire: cu-i-
Intrare: chiurasă
chiurasă