chiuli definitie

11 definiții pentru chiuli

chiuí [At: HERODOT (1645), 420 / P: chi-u~ / Pzi: chíui / E: chiu] 1 vi A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn etc. Si: a chioti, a hăuli. 2 vt (Pop) A chema pe cineva cu voce tare. 3 vt (Pop) A îndepărta animalele sălbatice printr-un strigăt. 4 vi A se văita. 5 vi (Fig; d. locuri) A răsuna. 6 vi (Pop) A spune strigături.
chiulí vi [At: DA ms / Pzi: ~lésc / E: chiul] (Fam) 1 A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii. 2 A înșela.
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul.
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul.
CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. A se sustrage de la o datorie fără motiv serios, a trage chiulul.
chiulí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 să chiuleáscă
chiulí vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiuleáscă
A CHIULÍ ~ésc intranz. pop. A nu-și îndeplini conștiincios obligațiile. [Sil. chiu-] /Din chiul
chíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í, v. intr. (d. chiŭ). Strig de bucurie. – Rar și chiuli (vest).
chiulésc v. intr. (iu 2 silabe). V. chiuĭ.
chiuli, chiulesc v. i. 1. a se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații / a unei îndatoriri 2. a absenta nemotivat de la școală, de la facultate, de la serviciu

chiuli dex

Intrare: chiuli
chiuli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: chiu-