chitul definitie

29 definiții pentru chitul

chit4 sm [At: PSALT. 332/18 / Pl: chiți / E: vsl китъ, ngr ϰῆτος] (Zlg; înv) Balenă (Balaena).
chit3 sn [At: DAME, T. / Pl: ~uri / E: ger Kitt] 1 Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul și e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2 (Îs) ~ bituminos Amestec de bitum și de filer, folosit la umplerea rosturilor dintre pavelele pavajelor de piatră, pentru prepararea asfaltului turnat etc.
chit2 sn [At: VICIU, GL. / V: chítiu, chítăl sn / Pl: ~turi / E: ger Kittel] (Reg) Suman.
CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.
CHIT2, (2) chituri, s. n. 1. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul, folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2. Sortiment de chit (1). – Din germ. Kitt.
CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.
CHIT2 s. n. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul și e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. – Din germ. Kitt.
CHIT3, chiți, s. m. (Învechit) Balenă. Au găsit... oase de chit. DRĂGHICI, R. 57.
CHIT2 s. m. Pastă formată din praf de cretă, amestecat cu ulei de in, care se întrebuințează la fixarea geamurilor în ramele ferestrelor, la astuparea găurilor sau crăpăturilor, la netezirea suprafețelor în vederea vopsirii sau lăcuirii etc.
chit2 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiți
chit3 (pastă) s. n., (sorturi) pl. chíturi
chit (zool.) s. m., pl. chiți
chit (pastă) s. n., pl. chíturi
CHIT s. v. balenă.
CHÍTUL s. art. v. balena.
CHIT s.n. Pastă rezultată din amestecul unei pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., întrebuințată la lipitul geamurilor la cercevele, la astuparea găurilor etc. [Pl. -turi. / < germ. Kitt, cf. kitten – a lipi].
CHIT2 s. n. pastă dintr-un amestec de pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., folosită la lipitul geamurilor etc. (< germ. Kitt)
chit (-ți), s. m. – Balenă, cetaceu. Ngr. ϰñτος, în parte prin intermediul sl. kitŭ (Murnu 13; cf. Vasmer, Gr., 78). Sec. XVI.
chit s. n. – Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vîscos. Germ. Kitt. Sec. XIX. – Der. chitui, vb. (a lipi cu chit).
chit (-te), s. n. – Mantou, palton. Germ. Kittel (DAR). În Trans. de Nord.
CHIT2 ~uri n. Pastă formată dintr-un amestec de praf mineral și un aglomerant care se întărește la aer, având diferite întrebuințări în construcții (la fixarea geamurilor în cercevele, pentru astuparea găurilor din lemn în vederea vopsirii). /<germ. Kitt
chit2, chíturi, s.n. (reg.) suman (negru sau alb), țundră.
chit m. numele popular al balenei. [Gr. mod.: nume luat din sfânta Scriptură].
chit n. un fel de ghips, de lipit geamuri. [Nemț. KITT].
1) chit m. (vsl. kĭtŭ, ngr. kĭtos, d. vgr. kĕtos. V. cetaceŭ). Cașalot.
2) chit n. (germ. kitt). Ipsos, gips (amestecat cu miniŭ).
chit s. v. BALENĂ.
chitul s. art. v. BALENA.
CHIT2 s. n. ~ (din germ. Kitt < v. germ. de sus kuti < indoeurop. *guetu- = rășină, prin interm. lat. bitūmen = asfalt (1.)) [et. WDW]

chitul dex

Intrare: chit (balenă)
chit balenă substantiv masculin
Intrare: chit (pastă)
chit pastă substantiv neutru
Intrare: chit (mantou)
chit mantou