chiteală definitie

12 definiții pentru chiteală

chiteálă1 sf [At: MOXA, 382/37 / V: (reg) chicéle sfp / Pl: ~téii/ E: chiti1 + -eală] 1 (Reg) Găteală. 2 (Înv) Întocmire. 3 (Înv; îla) De ~ Falsificat. 4 (Înv) Chibzuință.
chiteálă2 sf [At: ALECSANDRI, T. 518 / Pl: ~téli / E: chiti2 + -eală] (Reg) 1 Nimerire. 2 Exactitate.
CHITEÁLĂ1 s. f. (Pop.) Chibzuială, judecată (dreaptă, cumpănită). – Chiti1 + suf. -eală.
CHITEÁLĂ2 s. f. (Reg.) Ochire, țintire; nimerire. – Chiti2 + suf. -eală.
CHITEÁLĂ1 s. f. (Pop.) Chibzuială, judecată (dreaptă, cumpănită). – Chiti1 + suf. -eală.
CHITEÁLĂ2 s. f. (Reg.) Ochire, țintire; nimerire. – Chiti2 + suf. -eală.
CHITEÁLĂ1 s. f. (Popular) Chibzuială, socotință. Prin știință și chiteală Poate face niscai planuri mai cu bună rînduială? CONACHI, P. 294. Ducîndu-se în tîrg și cumpărînd fierul de plug, după multă chiteală, îl puse în sin. ȘEZ. V 130.
CHITEÁLĂ2 s. f. (Rar) Ochire. [Cu pușca] te-oi șoldăni dintr-o chiteală. ALECSANDRI, T. I 206.
chiteálă (judecată, nimerire, găteală) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. chitélii
chiteálă (judecată, nimerire, găteala) s. f., g.-d. art. chitélii; pl. chitéli
chiteală f. 1. Tr. găteală; 2. Mold. socotință: nu dăm greș cu chiteală AL.
chiteálă f., pl. elĭ. Mold. Acțiunea de a chiti.

chiteală dex

Intrare: chiteală
chiteală