chirci definitie

3 intrări

19 definiții pentru chirci

chírcă1 sf [At: DAME, T., 55 / Pl: ~rci / E: rs киpкa] (Mol; Dob) 1 Sapă mică. 2 Cazma. 3 Unealtă de scobit coveți.
chírcă2 sf vz ghircă
chircí [At: ALECSANDRI / Pzi: ~césc / E: vsl кьpкь] (Pop) 1 vr A se strânge la un loc. 2 vr A se face mic. 3 (Spc) vr A se strânge din cauza convulsiilor. 4 vi A stagna în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, a necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 5 vr A se pipernici. 6 vr A se degenera. 7 vt (Nob; factitiv) A face să rămână nedezvoltat.
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec.
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. – Et. nec.
!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă
chircí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chircésc, imperf. 3 sg. chirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. chirceáscă
CHÍRCĂ s., adj. v. cincantin.
CHIRCÍ vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. v. pipernici.
chírcă (-ci), s. f. – Sapă. Rus. kirka (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 39; DAR). Cuvînt rar, în Mold. și Dobr.
A CHIRCÍ ~ésc tranz. A face să se chircească. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.
A SE CHIRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și micșora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre ființe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se pipernici; a se prizări. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.
chírcă s.f. (reg.) 1. sapă mică, săpăligă; cazma. 2. grâu roșu de toamnă.
chircì v. Mold. 1. a (se) pipernici: oile fără hrănă se chircesc; 2. a strica, a poci: baba pe vite le chircește AL. [Origină necunoscută].
chírcă f., pl. ĭ (rus. kirká, cazma). Mold. sud. Săpăligă. V. ghircă.
chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.
chircă s., adj. v. CINCANTIN.
CHIRCI vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. si Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)
CHIRCI a se, vb. 1. Chirciul, Neagu (Puc 6, 13). 2. Cont. cu cîrciog (= șicană): Chircioagă fam. (P1 fila 6), cf. subst. cîrciogar.

chirci dex

Intrare: chirci
chirci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: chircă
chircă
Intrare: Chirci
Chirci