chira definitie

3 intrări

9 definiții pentru chira

chíra v. chéra.
*Chíra (nume de persoană) s. propriu f., g.-d. Chírei
chirá v. chera
CHÍRĂ s. 1. v. pescăruș. 2. chiră-neagră (Chlidonias nigra) = (reg.) pescar, pescăriță.
chíra f. (ngr. kyrá, doamnă. V. chera și cherațiță.) Fam. Are chira socoteală, e un motiv de a lucra așa, ĭar tu nu te grăbi, că sînt pricinĭ pe care nu le știĭ: stăĭ, că are chira socoteală și nu merge cum crezĭ tu! – Și chiramó (ngr. kyrámu), doamna mea!
CHI s. (Ornit.) 1. (Sterna sandvicensis) chirighiță, pescar, pescăruș, rîndunea-maritimă-mică. 2. chiră-neagră (Chlidonias nigra) = (reg.) pescar, pescăriță.
CHÍRA s. f. Numele a trei specii de păsări, foarte bune zburătoare, călătoare, care cuibăresc în Delta Dunării și pe litoralul românesc, cu penaj argintiu și negru: c. mică (Sterna albifrons) are c. 22 cm și clocește pe nisip; c. de baltă (S. hirundo), de c. 38 cm și c. de mare (S. sandvicensis), de c. 41 cm, clocesc pe vegetația plutitoare.
IUSTINIAN CHIRA (Ioan) (n. 1921, sat Plopiș, jud. Maramureș), episcop al Maramureșului și Sătmarului (eparhie reînființată în 1990). Episcop-vicar la Cluj-Napoca (1973-1990). Unul dintre cei mai demni și eficienți ierarhi ai Bisericii ortodoxe în epoca totalitarismului. Articole și predici (vol. „Darurile bisericii”).
CHIRA gr. Kύρσ (febr. 28). 1. – f. (Ard Mar), frecv.; b. jupan Chira (Sd XV 313). 2. Chirița f. frecv. 3. Chiria f., dobr. (RI XI 206) 4. Chirart, poreclă pt. fiul ori soțul Chirei. 5. Compuse: a) Chira-Chiralina (G. Dem 643). < Chira + Elena « doamna Elena ». b) Chirivana f. (Isp IV1). < Chira + Ivana. c) Firulina, „horea Firulinei” (cîntul Chiralinei), (Tit Bud). d) Chirianca s. < Chira + Ianca; Chireanca f, 1483 (C 10 Ștef 34).

chira dex

Intrare: chira
chira
Intrare: chiră
chiră
Intrare: Chira
Chira