chiorăitură definitie

13 definiții pentru chiorăitură

chiorăitúră sf [At: I. CR. II, 299 / V: ghio~ / Pl: ~ri / E: chiorăi + ~(i)tură] Chiorăială.
CHIORĂITÚRĂ, chiorăituri, s. f. (Pop.) Chiorăială. [Pr.: -ră-i-. – Var.: ghiorăitúră s. f.] – Chiorăi + suf. -tură.
GHIORĂITÚRĂ s. f. v. chiorăitură.
CHIORĂITÚRĂ, chiorăituri, s. f. Chiorăială. [Pr.: -ră-i-. – Var.: ghiorăitúră s. f.] – Chiorăi + suf. -tură.
GHIORĂITÚRĂ s. f. v. chiorăitură.
CHIORĂITÚRĂ, chiorăituri, s. f. Chiorăială. – Din chiorăi + suf. -(i)tură.
chiorăitúră/ghiorăitúră (-ră-i-) s. f., g.-d. art. chiorăitúrii/ghiorăitúrii; pl. chiorăitúri/ghiorăitúri
ghiorăitúră v. chiorăitúră
chiorăitúră/ghiorăitúră s. f. (sil. -ră-i-), g.-d. art. chiorăitúrii/ghiorăitúrii; pl. chiorăitúri/ghiorăitúri
ghiorăitúră (sil. ghio-)v. chiorăitură
CHIORĂITÚRĂ s. v. chiorăit.
CHIORĂITU s. chiorăială, chiorăit. (~ intestinelor.)
lupte intestine soldate cu ghiorăituri expr. (adol.) foame, stare de inaniție.

chiorăitură dex

Intrare: chiorăitură
chiorăitură substantiv feminin
ghiorăitură substantiv feminin