chiompăí/chiombăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chiómpăie/chiómbăie, imperf. 3 sg. chiompăiá/chiombăiá

chĭombăĭésc (mă) v. refl. Fam. Mă puchinesc, mă mocoșesc la o lumină slabă. – Și chĭompăĭesc și -ănesc (nord).