chioștec definitie

23 definiții pentru chioștec

chiostéc1 sn vz chioștoc
chiostéc2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri și ~éce / E: tc köstek] (Înv) 1 Piedică care se pune la picioarele cailor. 2 Șiret la gulerul mantalei.
chiștóc, ~oácă smf [At: DICȚ. / V: chioștéc2 / Pl: ~óci, ~oáce / E: nct] 1-2 (Fam; arg) Băiat (fată) mic(ă) și îndesat(ă) Și: prichindel. 3 (Pop#) Muc de țigară.
CHIOSTÉC1, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek.
CHIOSTÉC2 s. n. v. chiștoc.
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec.
CHIOSTÉC2, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek.
CHIOSTÉC1 s. n. v. chiștoc.
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, subst. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștócuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec.
CHIOSTÉC, chiostecuri și chiostece, s. n. 1. Muc de țigară, chiștoc. Mută chiostecul de țigară de la un colț al buzelor la altul. PAS, Z. II 83. 2. (Învechit) Piedică pusă la picioarele cailor. Cînd te uiți la el și trece, Parcă este în chiostece. PANN, P. V.I 102. 3. (Învechit) Șiret la gulerul mantalei. Venghercă de postav negru cu brandebururi și cu chiostecuri. GHICA S. 150. – Pl. și: (s. m.) chiosteci (ODOBESCU, S. II 275). – Variantă: chioștéc (CAMIL PETRESCU, U. N. 371) s. n.
CHIOȘTÉC s. n. v. chiostec.
chiostéc (piedică, șiret) (înv.) s. n., pl. chiostécuri/chiostéce
chiștóc2 (muc de țigară) s. n., pl. chiștoáce
chiostéc (piedică, șiret) s.n., pl. chiostécuri / chiostéce
chiștóc (muc de țigară) s. n., pl. chiștoáce
CHIȘTÓC s. muc. (~ de țigară.)
chiostéc (chiostecuri), s. n.1. (Înv.) Piedică pusă la picioarele cailor. – 2. (Înv.) Șiret cu care se lega gulerul pelerinelor. – 3. Muc de țigară. – Var. chioștec, chiștoc. Mr. chiustecă, megl. chiustec(ă). Tc. köstek „piedică” (Miklosich, Türk. Elem., II, 112; Berneker 681; Șeineanu, II, 115; Meyer 228; Lokotsch 1211); cf. ngr. ϰιουστέϰι, alb. kjostek, bg. kjusteka. – Der. chiștocar, s. m. (Arg., sărac, cerșetor).
CHIȘTÓC1 ~oáce n. Muc de țigară. /Orig. nec.
chiostec n. 1. cordon, brâu (sens ieșit din uz): venghercă de postav negru cu brandebururi și chiostecuri GHICA; 2. butuci la picioarele cailor spre a le domoli mersul: când te uiți la el și trece, parćă este în chiostece PANN. [Turc. KÖSTEK].
chĭostéc n., pl. urĭ și e (turc. köstek, pedică la picĭoarele cailor, lanț de ceasornic. V. chiștoc). Vechĭ. Pedică la picĭoarele cailor: Cînd te uĭțĭ la el și trece. Par’că este în chĭostece (Pan). Găitan gros de purtat o haĭnă pe umerĭ. Azĭ. Fam. Reteveĭ, baston scurt. Muc de țigară. V. tureac.
chiștóc n., pl. oace (var. din chĭostec). Mold. Fam. Muc de țigară saŭ rest dintr’un lucru maĭ mare. Fig. (masc.). Prichindel.
CHIȘTOC s. muc. (~ de țigară.)
chiștoc, chiștoace s. n. 1. muc de țigară 2. persoană scundă

chioștec dex

Intrare: chiostec
chioștec 2 pl. -e substantiv neutru
chiostec 3 pl. -i substantiv masculin
chiostec 2 pl. -e substantiv neutru
chioștec 1 pl. -uri substantiv neutru
chiostec 1 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: chiștoc (muc)
chiștoc 3 pl. -uri substantiv neutru
chioștec 2 pl. -e substantiv neutru
chioștec 1 pl. -uri substantiv neutru
chiostec 2 pl. -e substantiv neutru
chiștoc 2 pl. -e substantiv neutru
chiostec 1 pl. -uri substantiv neutru