chinovie definitie

16 definiții pentru chinovie

cenóbiu sn [At: DN3 / Pl: ~ii / E: it cenobio] (Liv) Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun Si: chinovie.
chinovíe sf [At: DOSOFTEI, V. S. 199 / V: -iu, ~óv sn / A și: ~novíe / Pl: ~ii / E: vsl кинoвиe] Mănăstire.
CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării își organizează viața în comun. [Acc. și: chinovíe] – Din sl. kinovija.
CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. [Acc. și: chinovíe] – Din sl. kinovija.
CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire de călugări. Cînd răsare soarele, trandafirii aurorei se amestecă cu trandafirii mei, pe colina din fața chinoviei. GALACTION, O.I 60. În tot timpul, călugării Orientului, și chiar tei din unele chinovii din țara noastră și din Rusia, au lucrat asemenea obiecte. ODOBESCU, S. I 451. Într-una din acele mănăstiri, economul chinoviei, spre răspuns la dorința mea de cercetări și descoperiri istorice, mă duse în biblioteca mănăstirii. BĂLCESCU, O. I 317. – Accentuat și: chinovíe (La TDRG).
CHINÓVIE, chinovii, s. f. Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. [Acc. și: chinovíe] – Slav (v. sl. kinovija < gr.).
chinóvie (-vi-e) s. f., art. chinóvia (-vi-a), g.-d. art. chinóviei; pl. chinóvii, art. chinóviile (-vi-i-)
chinovíe s. f. (sil. -vi-e), art. chinovía (sil. -vi-a), g.-d. art. chinovíei; pl. chinovíi, art. chinovíile (sil. -vi-i-)
CHINOVÍE s. (BIS.) (înv.) obște. (O ~ mânăstirească.)
chinovíe (-íi), s. f. – Cenobit, mănăstire de cenobiți. Gr. ϰοινόβιον, în parte prin intermediul sl. kinovija (Cihac, II, 647; DAR; Gáldi 164; Vasmer, Gr., 78). – Der. chinovit, s. m. (cenobit), din ngr. ϰοινοβίτης (dublet, neol. cenobit, din fr.); chinovitic, adj. (înv., de cenobit); chinovial, adj. (înv., de cenobit); chinovicește, adv. (în felul cenobiților); chinoviarh, s. m. (pustnic), din ngr. ϰοινοβιάρχης.
CHINÓVIE ~i f. înv. Mănăstire mică unde călugării duceau o viață în comun. /<sl. kinovija
chinovie f. mănăstire unde călugării trăiesc în comun (în opozițiune cu lavră): Neamțul e chinovie de călugări, iar Horezul e chinovie de maici. [Termen de origină slavo-greacă].
*cenóbiŭ n. (vgr. koinóbion, d. koinós, comun, și bíos, vĭață. V. chinonic). Comunitate de călugărĭ, mînăstire, schit, obștejitie. – Și chinovíe (după mgr. kinóvion, vsl. kinoviĭa).
chinovíe, -ít, V. cenob-.
CHINOVIE s. (BIS.) (înv.) obște. (O ~ mănăstirească.)
chinóvie, chinovii s. f. Mănăstire de călugări care au viața organizată în comun, întemeiată pentru prima oară, potrivit Tradiției, de Pahomie, ucenic al lui Antonie cel Mare, într-o insulă de pe Nil, numită Tabenna, în sec. 4; cenobie. [Acc. și: chinovíe. – Var.: chinóviu s. n.] – Din sl. kinovija, gr. kinovion.

chinovie dex

Intrare: chinovie
chinovie substantiv feminin
  • silabisire: -vi-e