chindie definitie

2 intrări

18 definiții pentru chindie

chindíe sf [At: PSALTIREA (1651) / V: ~déi sn, ~díu sn, ~nghíe, tinghíe / Pl: ~ii / E: tc ikindi] (Înv) 1 Timpul zilei între amiază și seară. 2 (Pex) Parte a cerului unde se află, în aparență, soarele după-amiază. 3 (Pop; îs) Mâncare de ~ii Gustare luată între amiază și cină Si: (reg) ojină. 4 (Pex) Masa pe care o iau lucrătorii la câmp, pe la orele 4 după-amiază. 5 Concert de seară, dat de muzica domnească Si: (reg) nubet, tabulhana. 6 Instrument muzical. 7 (Spc) Tobă mare, făcând parte din instrumentele meterhanelei. 8 (Trs) Dans țărănesc care seamănă cu sârba, dar se joacă cu pași mai mărunți și într-un tempo accentuat, precipitat. 9 Melodie după care se execută chindia (8).
CHINDÍE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Moment al zilei înainte de apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. (Art.) Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. ikindi.
CHINDÍE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Timp al zilei către apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. Numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. ikindi.
CHINDÍE, chindii, s. f. (La pl. cu aceeași valoare ca la sg.) 1. (De obicei în construcție cu prep. «la», «pe la», «către») Timp al zilei către asfințitul soarelui. Se sparge hora la chindie. O apucă înainte băieții. Cîntă unul, înfrunte, cu clarineta. STANCU, D. 79. M-am pornit și eu la vie, Cam sub sară, la chindie. CONTEMPORANUL, II 419. Pe la chindii, am ajuns la palaturile zmeilor. ISPIRESCU, L. 300. Se vestea cu tobe și cu surle ceasul înserat al chindiei, cînd toți oamenii casei se adunau la cină și porțile ogrăzii se închideau. ODOBESCU, S. A. 149. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. Soarele scapătă cătră chindie, coborîm și noi din ponor și dăm glas de înștiințare. SADOVEANU, N. P. 23. Cînd fu soarele-n chindie, Mi-era lupta cu mînie. ȘEZ. III 215. 2. Numele unui dans popular asemănător cu sîrba, care se joacă cu pași mărunți și într-un ritm grăbit; melodia după care se joacă acest dans. Haid’ iubito, haid’ cu fuga, Să jucăm și noi chindia. COȘBUC, P. I 166. În toiul sîrbei, chindiei, mocancei... tinerii... jucau de rupeau pămîntul. ȘEZ. X 31.
CHINDÍE, chindii, s. f. 1. Timp al zilei către asfințitul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat. 2. Numele unui dans popular asemănător cu sârba și melodia după care se execută. – Tc. ikindi „după amiază, rugăciunea de după prânz”.
*chindía (dans) s. f. art., neart. chindíe, g.-d. art. chindíei
chindíe (moment al zilei) (pop.) s. f., art. chindía, g.-d. art. chindíei; pl. chindíi, art. chindíile
chindíe s. f., art. chindía, g.-d. art. chindíei; pl. chindíi, art. chindíile
CHINDÍE s. vecernie, (reg.) subamiază, sunimiez, (prin Transilv.) avecernie, (înv.) pomerează, pomeridă. (Pe la ~, adică pe la apusul soarelui.)
chindíe (chindíi), s. f. – Timp al zilei către apusul Soarelui, asfințit. – 2. Turn, foișor. – 3. Serenadă sau concert nocturn dat de muzicanții palatului în timpul cinei domnitorului. – 4. Dans tipic. – Mr. chindie. Tc. ikindi (Șeineanu, II, 113; Meyer 158; Lokotsch 901; Ronzevalle 41); cf. ngr. κεντί, alb. itšindi, sb. ikindija. Sensul 2 prin circumstanța de a se da din turn, pe înserat, semnalul de închidere a porților.
CHINDÍE ~i f. pop. 1) Perioadă de timp cuprinsă între amiază și apusul soarelui. Pe la ~i. 2) Loc pe bolta cerească unde se află Soarele în această perioadă de timp. 3) art. Dans popular asemănător cu sârba. 4) Melodie după care se execută acest dans. [Art. chindia; G.-D. chindiei; Sil. -di-e] /<turc. ikindi
chindie f. 1. timpul zilei între amiazi și apusul soarelui (între ceasurile 2 și 4): pe la chindii am ajuns în palatul smeilor Isp. 2. un fel de horă țărănească plină de vioiciune și cântecul după care se joacă; 3. (în vechime) cântarea muzicei domnești după amiazi la asfințit: a bate chindia. [Turc. IKINDI, lit. al doilea ceas].
chindíe și (Mold. și) achindíe f. (turc. ikindi [cum. ekindu], „al doilea” ceas, d. iki, doĭ, timpu de după amează, namazu de la mijlocu acestuĭ timp). Timpu de pe la 4 după amează: pe la chindie saŭ pe la chindiĭ. Un dans popular cu mișcărĭ foarte răpezĭ. Melodia acestuĭ dans. Tabulhana (cîntarea muziciĭ domneștĭ pe la 4 după amează în timpu Turculor): băteaŭ chindie în toate zilele (N. Costin). Tobă mare (îmbrăcată în postav roș) care făcea parte din instrumentele meterhaneleĭ. La curțile domneștĭ și boĭereștĭ, turn de strajă de unde se vestea cu tobe și surle timpu chindiiĭ, cînd toțĭ oameniĭ se adunaŭ la cină, și porțile curțiĭ se închideaŭ. (Și la Tîrgoviștea era un asemenea turn, care odinioară era maĭ înalt, dar acum n’are de cît vre-o 28 de metri).
CHINDIE s. vecernie, (reg.) subamiază, sunimiez, (prin Transilv.) avecernie, (înv.) pomerează, pomeridă. (Pe la ~, adică pe la apusul soarelui.)
chindia, joc* popular românesc, întâlnit mai mult în Muntenia subcarpatică, la petreceri. Se execută în cerc și cu brațele pe umeri de către o formație mixtă, după o melodie specifică. Are ritm binar* și o mișcare vioaie, cu pași mărunți și figuri comice. Face parte din categoria sârbelor*.
Chindi/e, -lia v. Chintilian I 2, II 5.
chindie, chindii s. f. petrecere, chef
CHINDÍE, chindii, s. f. Petrecere, chef mare, bairam (reg. Dobrogea)

chindie dex

Intrare: chindie
chindie substantiv feminin
Intrare: Chindie
Chindie