chimono definitie

17 definiții pentru chimono

chimonó sn vz chimonou
CHIMONÓ, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei. ◊ (Adjectival) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mâneci foarte largi sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în acest fel. [Var.: chimonóu s. n.] – Din fr. kimono.
CHIMONÓU s. n. v. chimono.
CHIMONÓ s. n. v. chimonou.
CHIMONÓU, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei. ◊ (Adjectival, invar.) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat cu mâneci foarte largi sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în acest fel. [Var.: chimonó s. n.] – Din fr. kimono.
CHIMONÓ, chimonouri, s. n. 1. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mîneci foarte largi. 2. Croială de rochie sau de bluză femeiască, cu mîneca dintr-o singură bucată cu talia, fără cusătură pe umăr. ◊ (Adjectival) Bluză chimono. ♦ Haină femeiască de casă croită în felul descris mai sus. – Scris și: (după franțuzește) kimono.
CHIMONÓ, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu talia. ◊ (Adjectival, invar.) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mâneci foarte largi, sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în felul descris mai sus. – Fr. kimono.
chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri
chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri
CHIMONÓ s.f. 1. Halat cu mâneci foarte lungi (folosit ca îmbrăcăminte mai ales în Japonia). 2. Croială de îmbrăcăminte femeiască, în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia. ♦ Haină femeiască (de casă) croită în felul descris mai sus. [Var. chimonou s.n. / < fr. kimono < cuv. japonez].
CHIMONÓU s.n. v. chimono.
CHIMONÓU s. n. 1. halat cu mâneci foarte lungi. 2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia. ◊ haină femeiască (de casă) croită astfel. (< fr. kimono)
CHIMONÓU ~ri n. 1) Croială de îmbrăcăminte în care mâneca este dintr-o singură bucată cu corsajul. Rochie ~. 2) (în portul național japonez) Îmbrăcăminte croită astfel, purtată atât de bărbați, cât și de femei. /<fr. kimono
kimono n. tunică lungă de ambele sexe ce se poartă în Japonia, azi răspândită și în țările din Europa.
KIMONO v. chimono.
CHEIMONO- (CHIMONO-) „iarnă, hibernal”. ◊ gr. kheimon, onos „timpul iernii, iarnă” > L. sav. cheimono-, fr. chéimono-, engl. id. > rom. cheimono- și chimono-. □ ~clor (v. -clor), adj., cu frunze verzi și persistente în timpul iernii; ~fil (v. -fil2), adj., (despre plante) care vegetează în timpul iernii; ~fob (v. -fob), adj., (despre vegetale) cu frunze căzătoare în timpul iernii.
CHIMONO-, v. CHEIMONO-.

chimono dex

Intrare: chimono(u)
chimono 1 s.n. substantiv neutru
chimonou substantiv neutru
kimono substantiv neutru
Intrare: chimono
chimono
Intrare: cheimono
cheimono
chimono pref.