chimioterapie definitie

10 definiții pentru chimioterapie

chimioterápic, ~ă a [At: DEX2 / P: ~mi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr chimiotérapique] (Med; d. substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat.
chimioterapíe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr chimiothérapie] Tratament cu substanțe chimice.
CHIMIOTERAPÍE s. f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanțelor chimice; chemoterapie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapie.
CHIMIOTERAPÍE s. f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanțelor chimice. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapie.
!chimioterapíe (-mi-o-) s. f., art. chimioterapía, g.-d. chimioterapíi, art. chimioterapíei
chimioterapíe v. chemoterapie
CHIMIOTERAPÍE s.f. Terapie prin substanțe chimice; chemoterapie. [< fr. chimiothérapie].
CHIMIOTERAPÍE s. f. elem. chemoterapie.
CHIMIOTERAPÍE f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanțelor chimice. [Art. chimioterapia; G.-D. chimioterapiei; Sil. -pi-e] /<fr. chimiothérapie
chimioterapíe s. f. (med.) Terapie prin substanțe chimice ◊ „Cercetătorul californian dr. A. M. a prezentat o nouă metodă de administrare a medicamentelor, menită să revoluționeze, potrivit specialiștilor, chimioterapia. În loc de a fi înghițite sau injectate, medicamentele vor fi aplicate sub formă de «timbre», direct pe piele, la locul afecțiunii. [...] Împotriva răului de mare sau de avion, «timbrul», impregnat cu scopolamină, medicament administrat de obicei prin injecții, este lipit pe încheietura mâinii cu câteva zile înainte de efectuarea călătoriei.” Sc. 26 IV 74 p. 6 (din fr. chimiothérapie; DM; DEX, DN3)

chimioterapie dex

Intrare: chimioterapie
chimioterapie substantiv feminin