chimic definitie

13 definiții pentru chimic

chímic, ~ă [At: KLOPȘTOCK, F. 206 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr chimique] 1 a Cu privire la chimie (1). 2 a De chimie (1). 3 sm (Trs) Chimist (1). 4 a (Îs) Creion ~ Creion la care mina de grafit este înlocuită cu o pastă albastră, a cărei urmă este vizibilă mai ales pe o hârtie umedă.
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique.
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique.
CHÍMIC, -Ă, chimici, -e, adj. De chimie, care aparține chimiei, cu privire la chimie. Formulă chimică. Proces chimic. Reacție chimică. ♦ Care utilizează substanțe din domeniul chimiei. Curățirea chimică a hainelor. ◊ Creion chimic = creion cu mină de culoare violetă, fabricată pe cale sintetică și rezistentă la șters, a cărei urmă, cînd este udată, seamănă cu cerneala.
CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care ține de chimie, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă pe hârtie se șterge greu. – Fr. chimique.
chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice
chímic adj. m., pl. chímici; f. sg. chímică, pl. chímice
IZOMERIE CHÍMICĂ s. v. tautomerie.
CHÍMIC, -Ă adj. Referitor la chimie. ♦ Care folosește substanțe din chimie. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, a cărui urmă lăsată pe hârtie se șterge greu. [Cf. fr. chimique, it. chimico].
CHÍMIC, -Ă adj. 1. referitor la chimie. ♦ care folosește substanțe și metode din chimie. ♦ creion ~ = creion cu mină violetă. 2. arme ~ ce = substanțe chimice toxice, folosite ca arme de luptă. (< fr. chimique)
CHÍMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de chimie; propriu chimiei. Reacție ~că. 2) Care aplică chimia și metodele ei. Curățătorie ~că.Creion ~ creion care, pe umed, lasă urme foarte pronunțate ce se șterg greu. /<fr. chimique
chimic a. ce ține de chimie.
*chímic, -ă adj. (d. chimie; fr. chimique). Care ține de chimie: compozițiune chimică. Adv. Conform chimiiĭ: a lucra chimic. – Maĭ rar himic. V. galenic.

chimic dex

Intrare: chimic
chimic adjectiv