chilug definitie

18 definiții pentru chilug

chilúg sn vz chiulug
CHILÚG adv. (În expr.) A tunde (pe cineva) chilug = a tunde pe cineva până la piele. – Cf. pilug.
PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). ◊ Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilúg s. n.] – Cf. piuă.
CHILÚG s. n. v. pilug.
CHILÚG s. n. v. pilug.
chilug (tuns ~) adv.
pilúg (instrument) s. n., pl. pilúge
PILÚG s. 1. v. pisălog. 2. (TEHN.) (reg.) pisălog. (~ la piua de postav.)
PILÚG s. v. păpădie, picior, proteză.
Chilug ≠ pletos
PILÚG ~ge n. reg. Unealtă cu care se pisează în piuliță. ◊ A tunde ~ a tunde până la piele. /cf. piuă
pilúg1, pilúgă, adj. (reg.) gol pușcă, sărac.
pilúg2, pilúge, s.n. (reg.) 1. pisălog (de la piua de postav). 2. unealtă casnică de pisat; pisălog, pisălău, pisător, nilog. 3. băț lung, rotund și gros pentru zdrobit boabele, semințele în piuă. 4. băț lung, rotund și gros cu crestături la un capăt, cu care se bate brânza în putinei. 5. picior, proteză de lemn a unui picior. 6. (fam.; în expr.) a tunde pilug = a tunde până la piele.
chilug n. Mold. V. pilug. ║ adv. ca un chilug: m’a tuns chilug AL.
pilug (chilug) n. Mold. 1. pisălog: cu pilugele se bat grânele în piuă; 2. gol pușcă (v. chilug). [Derivat din pil].
chilúg, V. chĭulug.
chĭulug și chilúg n., pl. e (turc. külug, -üng și -ünk, cĭocan de sfărîmat petrele; ngr. kĭulúgi, un fel de suliță). Vechĭ. Un fel de măcĭucă. – Azĭ în est (chilug), „pisălog”. Adv. Tuns chilug, gol chilug, tuns orĭ gol pînă la pele. În Trans. și chilog, n., pl. oage. V. pilug.
pilúg n. Formă lit. suspectă îld. chilug. – În Trans. (m.) „păpădie” (pin aluz. la stilu eĭ după căderea pufului)?

chilug dex

Intrare: chilug
chilug