chiloman definitie

15 definiții pentru chiloman

chiloloimán sn vz chiloman2
chilomán sn [At: DUMITRACHE, 21 / V: ~lăm~, -oloim~, cheloloi~, ghelăim~ / Pl: ~e / E: nct] (Pop) 1 Gălăgie mare, făcută de mai mulți laolaltă, cu râsete, chiote, țipete, ceartă și bătăi. 2 (Pex) Zarvă. 3 Beție zdravănă. 4 (Gmț) Kilogram. 5 (Gmț) Litru.
CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care țipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – Et. nec.
CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care țipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – Et. nec.
CHILOMÁN, chilcmane, s. n. (Familiar) Gălăgie; petrecere zgomotoasă (cu mîncare și băutură). Și rîd mari și mici și fac chef, petrecere și chiloman mare. ISPIRESCU, la HEM 966.
CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Reg.) Gălăgie; petrecere zgomotoasă (cu mâncare și băutură).
chilomán (pop.) s. n., pl. chilománe
chilomán s. n., pl. chilománe
CHILOMÁN s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
chiloman n. fam. strigăt de durere: auzind gîlceavă, țipete, chilomane. PANN. [Cf. chelălăi (cu sufixul augmentativ man)].
chiloman n. oală de băut: ciocan cu ciocan fac chilomanul. [Derivat din chilom (cf. pentru sens, ciocan de rachiu)].
chiloman n. fam. strigăt de durere: auzind gâlceava, țipete, chilomane PANN. [Cf. chelălăi (cu sufixul augmentativ man)].
chilomán n., pl. e (d. a chiulí și -man ca’n haraĭman). Fam. Țipete. chiote (de durere, de bucurie).
chiloman s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.
chiloman, chilomane s. n. (pop.) gălăgie, hărmălaie

chiloman dex

Intrare: chiloman
chiloman substantiv neutru