chilom definitie

14 definiții pentru chilom

chilóm [At: DOSOFTEI, V. S. 128 / V: ~lúm, ~b / Pl: ~oame / E: nct] (Înv) 1 sn Armă având forma unui baston cu secure la un capăt. 2 sm Lovitură cu pumnul.
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Măciucă. 2. S. m. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Din tc. külünk(gü).
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. 1. (Învechit) Armă în formă de baston cu secure la un capăt. Ceaușul de iniceri, văzîndu-l ca un zapciu ce era, au scos chilomul și l-a luat pe cap (= a început să-i dea în cap), fără de milă. ARHIVA R. II 141. 2. Lovitură cu pumnul; pumn. Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap, chilomi d-ăia d-ai lui, îndesați. ISPIRESCU, U. 32.
CHILÓM, (1) chiloame, s. n., (2) chilomi, s. m. 1. (Înv.) Armă în formă de baston, cu secure la un capăt. 2. Lovitură dată cu pumnul; pumn. – Tc. külünk.
chilóm1 (pumn) (înv.) s. m., pl. chilómi
chilóm2 (măciucă) (înv.) s. n., pl. chiloáme
chilóm (pumn) s. m., pl. chilómi
chilóm (măciucă) s. n., pl. chiloáme
CHILÓM s. v. baltag, pumn.
chilom m. 1. ciocan gros, măciucă ferecată: în mână cu un chilom PANN; 2. fam. pumn, ghiont: îi căra mereu la chilomi ISP. [Serb. TYULUM].
chilóm n., pl. urĭ și oame (din turc. külünk, ca și rom. chĭulug și sîrb. ćulum, topuz). Vechĭ (și chilum, pl. urĭ, și chilomb, pl. urĭ și oambe). Topuz orĭ cĭocan de luptă saŭ de ucis boiĭ. Azĭ. Munt. vest. S. m. Pumn, dupac: chilomĭ îndesațĭ (Isp. 2, 34 și 53). V. chilăŭ.
chilom s. v. BALTAG. PUMN.
chilom, chilomi s. m. pumn; lovitură dată cu pumnul

chilom dex

Intrare: chilom (pumn; -i)
chilom pumn; -i substantiv masculin
Intrare: chilom (măciucă; -oame)
chilom măciucă; -oame substantiv neutru