chilo. definitie

36 definiții pentru chilo.

chil1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: kil(ogram)] (Fam) Kilogram.
chil3 sm vz chel2
chil2 sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.
chil4 sms [At: DA / V: hil, șil / E: fr chyle] (Fiz) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale.
chílo sn vz kilogram
KIL, kile, s. n. (Pop.) Kilogram. [Var.: kilo s. n.] – Din fr. kil.
KÍLO1 s. n. v. kil.
KÍLO2- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.
KIL s. n. Kilogram [Var.: kílo s. m.] – Din fr. kil.
KÍLO1 s. n. v. kil.
KÍLO2- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.
KÍLO s. n. (Rar) Kilogram. Un kilo de zahăr.[1]
kil (pop.) s. n., pl. kíle
kílo s. n., pl. kílo
kil/kílo s. n., pl. kíle/kílo
kil / kílo s. n., pl. kíle / kílo
KIL s. v. kilogram.
KÍLO s. chil, kil, kilogram. (Un ~ de zahăr.)
CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].
KILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „o mie”, „de o mie de ori”. [< fr. kilo-, cf. gr. chilioi – o mie].
CHILI2-/CHILO- elem. „o mie”, „numeros”. (< fr. chili-, cf. gr. khilioi)
CHILI1- elem. chil2(o)-. ()
CHIL2(O)-/CHILI-, -CHILÍE elem. „chil, umoare”. (< fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos)
CHILO- elem. chili2.
KILO2- elem. „O mie”, „de o mie de ori”. (din fr. kilo-, cf. gr. khilioi)
chilo... V. kilo.
*chilo- (vgr. hilioi, o mie), prefix care, fiind pus înaintea unitățiĭ metrice, o multiplică cu o mie. S. n., pl. tot așa. Fam. Chilogram.
*kílo..., V. chilo....
KILO s. chil, kilogram. (Un ~ de zahăr.)
KILO- (< fr. {s}; gr. khilioi „mie”) 1. Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea cu o mie de ori; are simbolul k și se scrie înaintea simbolului unității de măsură (ex. kilometru). 2. (INFORM.) Element de compunere care indică multiplicarea de 210, adică 1024, a cantității de informație desemnată de cuvântul pe care îl precedă (ex. kilobyte, kilooctet).
CHIL-, v. CHILO-1.~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatare a vaselor chilifere; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a chilului în urină.
CHILI-2 „o mie, înmiit, numeros”. ◊ gr. khilioi „o mie” > fr. chili-, engl. id. > rom. chili-. □ ~ant (v. -ant), adj., cu numeroase flori; ~arh (v. -arh), s. m., (în Grecia antică) comandant a o mie de soldați; ~arhie (v. -arhie1), s. f., demnitatea de chiliarh.
CHILI-1 „chil, suculent, lăptos”. ◊ L. tz. chylus „suc, zeamă” > fr. chyli-, engl. id., it. chili- > rom. chili-. □ ~caul (v. -caul), adj., (despre plante) care are o tulpină suculentă; ~fer (v. -fer), adj., prin care circulă chilul; ~form (v. -form), adj., care are aspectul lăptos sau colorația chilului.
CHILO-2 „o mie, numeros”. ◊ gr. khilioi „o mie” > fr. chilo-, engl. id. > rom. chilo-. □ ~pode (v. -pod), s. n. pl., ordin de artropode terestre, carnivore și cu multe picioare, din care fac parte scolopendra, urechelnița etc.
CHILO-1 „suc, chil, produs chiliar”. ◊ gr. khylos „suc, umoare” > fr. chylo-, germ. id., engl. id. > rom. chilo-. □ ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină lactescentă; ~cel (v. -cel2), s. n., acumulare de lichid chilos în tunica vaginală; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze suculente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante suculente; ~microgramă (v. micro-, v. -gramă), s. f., curbă de variație a numărului chilomicronilor[1] serici; ~poieză (v. -poieză), s. f., proces de formare a chilului; ~ree (v. -ree), s. f., secreție excesivă de chil.
KILO- „o mie, de o mie de ori”. ◊ gr. khilioi „o mie” > fr. kilo-, germ. id., engl. id. > rom. kilo-. □ ~metru (v. -metru1), s. m., unitate de măsură pentru lungimi egală cu o mie de metri.

chilo. dex