chilipirgiu definitie

13 definiții pentru chilipirgiu

chilipirgíu sm [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 40 / Pl: ~ii / E: tc keleperği] 1-4 (Prt) Persoană care umblă după chilipiruri (1-4).
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci.
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci.
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. Om care umblă după chilipiruri. Era băiat curățel... dar leneș, mincinos, fanfaron și chilipirgiu. VLAHUȚĂ, O. A. II 219. Obținînd un bilet de lojă... -probabil un bilet de favoare, căci se va vedea că individul nu era decît un chilipirgiu – merse cu damele, mama și fata, la teatru. CARAGIALE, O. II 90.
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Om care umblă după chilipiruri. – Tc. kelepirci.
chilipirgíu s. m., art. chilipirgíul; pl. chilipirgíi, art. chilipirgíii (-gi-ii)
chilipirgíu s. m., art. chilipirgíul; pl. chilipirgíi, art. chilipirgíii
CHILIPIRGÍU s. pleșcar, pomanagiu, (rar) pleșcaș. (Nu e decât un ~ nerușinat.)
CHILIPIRGÍU ~i m. Persoană care umblă după chilipiruri. /<turc. kelepirci
chilipirgiu m. cel ce cauță chilipiruri. [Turc. KELEPIRDJI].
chilipirgíŭ m. (turc. kelepirği). Fam. Pleșcar, care umblă după chilipir. – Fem. -gĭoaĭcă.
CHILIPIRGIOAICĂ s. pomanagioaică.
CHILIPIRGIU s. pleșcar, pomanagiu, (rar) pleșcaș. (Nu e decît un ~ ordinar.)

chilipirgiu dex

Intrare: chilipirgiu
chilipirgiu substantiv masculin