chilă definitie

45 definiții pentru chilă

chil1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: kil(ogram)] (Fam) Kilogram.
chil3 sm vz chel2
chil2 sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.
chil4 sms [At: DA / V: hil, șil / E: fr chyle] (Fiz) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale.
chílă1 sf [At: URICARIUL, ap. CIHAC, II, 49 / V: pi~ / Pl: ~le / E: tc klî] 1 Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2 (înv) Impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3 (Îe) Cu ~ Cu nemiluita.
chílă2 sf [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / Pl: ~le / E: nct] (Ban; csnp) Boccea.
chílă3 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 74/2 / Pl: ~le / E: vsl кyлa] 1 (Med; pop) Hernie. 2 (Îdt) Om de nimic.
CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram].
CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.
CHÍLĂ1, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile.
CHÍLĂ2, chile, s. f. Element pricipal de rezistență al osaturii unei nave, dispus pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille.
CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kilogram.
CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.
CHÍLĂ1, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile.
CHÍLĂ2, chile, s. f. Element principal de rezistență al osaturii unei nave, așezat pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille.
CHIL2, chile, s. n. (Familiar) Kilogram. Un chil de mere. – Variantă: (regional) chílă s. f.
CHÍLĂ1 s. f. v. chil2.
CHÍLĂ2, chile, s. f. Veche măsură de capacitate, întrebuințată mai ales pentru cereale, a cărei valoare era de aproximativ 500 kg. Dacă vrei să-mi dai grîul cu 50 de lei chila... îți cumpăr tocită pînea de pe moșie. ALECSANDRI, T. I 347. Să mi te-ngrași [murgule] Că am să te vînz În tîrg la Buzău, Pe chile de grîu. TEODORESCU, P. P. 57.
CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram].
CHÍLĂ1 s. f. v. chil2.
CHÍLĂ2, chile, s. f. Veche măsură de capacitate, egală cu circa 500 de kilograme și întrebuințată mai ales pentru cereale. – Tc. kile.
CHÍLĂ3, chile, s. f. Piesă de rezistență așezată pe axa longitudinală a fundului unei nave, în exteriorul ei, de care se prind bordurile navei. – Fr. quille.
chílă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle
chílă (măsură, capacitate pentru cereale, parte a navei) s. f., g.-d. art. chílei; pl. chíle
CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)
CHÍLĂ s. v. hernie.
CHÍLĂ s.f. Piesă din axa longitudinală a unei nave, care, împreună cu carlinga centrală, constituie baza scheletului navei. [< fr. quille, cf. ol. kiel].
CHÍLĂ s. f. element principal longitudinal al osaturii unei nave, în partea inferioară, baza scheletului acesteia. (< fr. quille)
chil (chíle), s. n. – La alambic, tub refrigerant. Germ. Kühl(schlange). Aceeași parte a alambicului se mai numește chilștoc, s. n., din germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obținut var., cf. chiostec, chiștoc, s. n. (muc de țigară).
chílă (chíle), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, de origine turcească, folosită pînă la jumătatea sec. XIX, de importanță variabilă după regiuni (chilă de Stambul = 22 banițe sau 440 ocale; chilă de Salonic = 3,75 ori cea dinainte; chilă de Brăila = 8 banițe sau 3,963 hl; chilă de Galați sau de Moldova = 2 mierțe sau 20 banițe, adică 4,16 hl; chilă de Basarabia = 4,57 hl). Tc. kile, din ngr. ϰοĩλον (Roesler 596; Șeineanu, II, 110; Meyer 224; Lokotsch 1174a); cf. alb. kilë. – Der. (înv.) chiligiu, s. m. (hamal).
chílă (chíle), s. f.1. Hernie. – 2. Infirmitate. Sl. kyla (Cihac, II, 49; Berneker 677); cf. bg. kila, sb. kila, rus. kilá. – Der. chilav, adj. (infirm, sfrijit, pipernicit), bg., sb. kilav „care are hernie”; chivăli (var. schivăli, deschilăvi), vb. (a vătăma, a răni); chilăvie (var. schilăvie, schilăvenie), s. f. (durere, beteșug). Pentru der. cf. și Miklosich, Slaw. Elem., 27 și Conev 91.
CHÍLĂ1 ~e f. înv. Unitate de măsură pentru capacitate egală cu 430 de litri în Moldova și cu 680 de litri în Țara Românească. /<turc. kilé
CHÍLĂ2 ~e f. Element principal din osatura unei nave, dispus pe fundul acesteia în plan longitudinal. /<fr. quille
chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic).
chílă, chíle, s.f. (înv.) 1. veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2. impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3. hernie, surpătură, vătămătură. 4. om de nimic, amărât, prăpădit, sărman.
chilă f. veche măsură de capacitate pentru cereale (679 l. 268 în Muntenia și 430 l. în Moldova). [Turc. KILÈ (cf. dimerlie)].
*2) chil n., pl. urĭ. Vulg. Chilogram.
1) chílă f., pl. e (vsl. kyla, bg. sîrb. kila, d. mgr. kili, vgr. kéle, ernie. V. schilav). Vechĭ. Ernie.
2) chílă f., pl. e (turc. kile, pop. kilo, d. mgr. kílon, vgr. koilon, cavitate; ung. sîrb. kila). O veche măsură de capacitate p. cereale (în Munt. avea 10 banițe marĭ saŭ 20 micĭ saŭ 400 de ocale; în Mold. avea 2 merțe saŭ 20 de demerliĭ (banițe) saŭ 240 de ocale. Chila de 20 de banițe se obișnuia în Munt. încă în ainte de 1600).
CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)
chi s. v. HERNIE.
CHILĂ tub longitudinal pe axa de simetrie longitudinală a unui deltaplan, constituind elementul principal de rezistență.
chil, chile s. n. (vulg.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.
de unde chilu’ babei / pielea / pălăria mea? expr. de unde naiba?
doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

chilă dex

Intrare: chilă (u.m.)
chilă substantiv feminin
Intrare: chilă (navig.)
chilă substantiv feminin
Intrare: chil (u.m.)
chil 1 pl. -e substantiv neutru
chilă substantiv feminin