chil definitie

41 definiții pentru chil

chil3 sm vz chel2
chil1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: kil(ogram)] (Fam) Kilogram.
chil4 sms [At: DA / V: hil, șil / E: fr chyle] (Fiz) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale.
chil2 sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.
chílă1 sf [At: URICARIUL, ap. CIHAC, II, 49 / V: pi~ / Pl: ~le / E: tc klî] 1 Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2 (înv) Impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3 (Îe) Cu ~ Cu nemiluita.
chílă2 sf [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / Pl: ~le / E: nct] (Ban; csnp) Boccea.
chílă3 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 74/2 / Pl: ~le / E: vsl кyлa] 1 (Med; pop) Hernie. 2 (Îdt) Om de nimic.
chílo sn vz kilogram
CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram].
CHIL1 s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos, rezultat din digestia alimentelor în intestin, ce se absoarbe în mare parte prin vasele limfatice. – Din fr. chyle, lat. chylus.
CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.
CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kilogram.
CHIL1 s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. – Din fr. chyle, lat. chylus.
CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.
CHIL2, chile, s. n. (Familiar) Kilogram. Un chil de mere. – Variantă: (regional) chílă s. f.
CHIL1 s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspîndit după aceea în tot corpul, pentru a-l hrăni.
CHÍLĂ1 s. f. v. chil2.
CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram].
CHIL1 s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspândit apoi în tot corpul, pe care îl hrănește. – Fr. chyle (lat. lit. chylus).
CHÍLĂ1 s. f. v. chil2.
chil (lichid fiziologic) s. n.
chil (lichid fiziologic) s. n.
CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)
CHIL s.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspândit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl. -luri. / < fr. chyle, cf. gr. chylos – suc].
CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].
CHIL1 s. n. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul. (< fr. chyle, lat. chylus, gr. khylos, suc)
CHILI1- elem. chil2(o)-. ()
CHIL2(O)-/CHILI-, -CHILÍE elem. „chil, umoare”. (< fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos)
CHILO- elem. chili2.
chil (chíle), s. n. – La alambic, tub refrigerant. Germ. Kühl(schlange). Aceeași parte a alambicului se mai numește chilștoc, s. n., din germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obținut var., cf. chiostec, chiștoc, s. n. (muc de țigară).
CHIL n. anat. Lichid albicios vâscos, rezultat din digestia intestinală și resorbit pe cale limfatică în circulația generală. ~ intestinal. /<lat. chylus, fr. chyle
chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic).
*2) chil n., pl. urĭ. Vulg. Chilogram.
*1) chil n., pl. urĭ (vgr. hylós, suc, d. heó, vărs. V. chim). Fiziol. Suc albicĭos care ĭese din alimente în timpu digestiuniĭ și pe care vasele chilifere din intestinu supțire îl duc în sînge.
CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)
CHIL-, v. CHILO-1.~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatare a vaselor chilifere; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a chilului în urină.
CHILI-1 „chil, suculent, lăptos”. ◊ L. tz. chylus „suc, zeamă” > fr. chyli-, engl. id., it. chili- > rom. chili-. □ ~caul (v. -caul), adj., (despre plante) care are o tulpină suculentă; ~fer (v. -fer), adj., prin care circulă chilul; ~form (v. -form), adj., care are aspectul lăptos sau colorația chilului.
CHILO-1 „suc, chil, produs chiliar”. ◊ gr. khylos „suc, umoare” > fr. chylo-, germ. id., engl. id. > rom. chilo-. □ ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină lactescentă; ~cel (v. -cel2), s. n., acumulare de lichid chilos în tunica vaginală; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze suculente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante suculente; ~microgramă (v. micro-, v. -gramă), s. f., curbă de variație a numărului chilomicronilor[1] serici; ~poieză (v. -poieză), s. f., proces de formare a chilului; ~ree (v. -ree), s. f., secreție excesivă de chil.
chil, chile s. n. (vulg.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.
de unde chilu’ babei / pielea / pălăria mea? expr. de unde naiba?
doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

chil dex

Intrare: chil (u.m.)
chil 1 pl. -e substantiv neutru
chilă substantiv feminin
Intrare: chil (fiziol.)
chil 2 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: chil(i/o)- (umoare)
chilo 1 pref. - umoare prefix element de compunere
chil 3 pref. element de compunere prefix
chili 1 pref. - umoare