chietism definitie

15 definiții pentru chietism

chietísm sm [At: LM / P: chi-e~ / V: cvi~, qui~ / E: fr quiétisme] Doctrină idealistă mistică, care predică ideea de resemnare, acceptare a propriului destin și contemplația pasivă.
CHIETÍSM s. n. Doctrină ce preconiza contemplația mistică și nega importanța practicilor rituale și a faptelor bune în vederea mântuirii; p. ext. orice doctrină care recomandă dobândirea liniștii sufletești prin adoptarea unei atitudini pasive și contemplative față de lume. [Pr.: chi-e-. – Var.: cvietísm s. n.] – Din fr. quiétisme.
CVIETÍSM s. n. v. chietism.
CHIETÍSM s. n. Doctrină mistică care susține că perfecțiunea creștină constă în dragostea față de Dumnezeu și în liniștea inactivă a sufletului. [Pr.: chi-e. – Var.: cvietísm s. n.] – Din fr. quiétisme.
CVIETÍSM s. n. v. chietism.
!chietísm (chi-e-) s. n.
chietísm (sil. chi-e-)/cvietísm (sil. cvi-e-) s. n.
cvietísm v. chietism
CHIETÍSM s.n. Concepție etică-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ♦ (P. ext.) Orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. [Pron. chi-e-, scris și quietism, var. cvietism s.n. / < fr. quiétisme, cf. lat. quies – liniște].
CVIETÍSM s.n. v. chietism.
CHIETÍSM/CVIETÍSM s. n. concepție etico-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ◊ (p. ext.) orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. (< fr. quiétisme)
CVIETÍSM s. n. elem. chietism.
CHIETÍSM m. 1) Concepție etico-religioasă, condamnată de biserică, care preconizează contemplația mistică și neagă importanța practicilor rituale. 2) Concepție care recomandă dobândirea liniștii sufletești prin adoptarea unei atitudini pasive și contemplative față de lume. [Sil. chi-e-] /<fr. quiétisme, lat. quietismus
*chietízm n. (d. lat. quietus, liniștit. V. încet). Filoz. Doctrină mistică a celor ce predicaŭ o lăsare absolută în voĭa luĭ Dumnezeŭ, adică în lene. (Șefu eĭ cel maĭ cunoscut a fost călugăru Spaniol Molinos, în sec. 18).
cvietísm s. n. Concepție moral-religioasă inițiată în 1675 de teologul spaniol Malinos, condamnată de Biserică, potrivit căreia în scopul mântuirii nu sunt necesare practica rituală și faptele bune, dându-se prioritate contemplării mistice. ♦ Orice concepție care recomandă o atitudine pasivă și contemplativă față de lume pentru dobândirea liniștii sufletești [Var.: chietísm s. n.] – Din fr. quiétisme.

chietism dex

Intrare: chietism
chietism substantiv neutru
  • silabisire: chi-e-
cvietism