chicot definitie

13 definiții pentru chicot

chícot sn [At: CANTEMIR, IST. 39/16 / V: ~ihót, híhot / Pl: ~e / E: fo] 1 Râs înfundat sau cu izbucniri zgomotoase, cu hohot, de voie bună sau în batjocură. 2 Chiot. 3 (Pfm; îlv) A da ~ A striga.
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase. – Din bg., sb. kikot.
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs cu izbucniri (înfundate). – Din bg., scr. kikot.
CHICÓT, chicote, s. n. Rîs cu izbucniri zgomotoase, cu hohote (de obicei pe ascuns sau pe înfundate). Lăutarii cîntau și hora se învîrtea... împrejur, în roata mamelor, porneau chicote și cumetrele își dădeau coate și-și arătau, din ochi, fetele. SADOVEANU, O. I 73. Ținea nunta cîte o săptămînă tot în chiote și chicote. ALECSANDRI, T. 82. ◊ (Determinat, pleonastic, prin «de rîs») Auzind Joe chicotele lor de rîs și zgomotul ce făceau ei... se duse să se uite ce putea să fie asta. ISPIRESCU, U. 83.
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs (înfundat) cu izbucniri zgomotoase. – Bg., sb. kikot.
chícot s. n., pl. chícote
chícot s. n., pl. chícote
CHÍCOT s. v. chicoteală.
chicót (chícote), s. n. – Rîs, izbucnire în rîs. – Var. chihot, hihot. Creație expresivă, care corespunde multor forme sl., cf. bg., sb. kikot, slov. hehèt, ceh. chechot, pol. chychot (Cihac, II, 49; Tiktin; Berneker 393); cf. hohot, chiot. – Der. chicoti, vb. (a rîde); chicoteală, s. f. (rîs); hihoti, vb. (a-i miji zîmbetul pe buze).
CHÍCOT ~e n. Izbucnire de râs înfundat. /<bulg., sb. kikot
chicot n. Mold. hohot: ține nunta tot în chiote și în chicote AL. [Serb. KIKOT].
híhot și chícot n., pl. e (d. hihotesc; sîrb. kikot, pol. chychot. V. chic, inc). Fam. Hohot (maĭ ales copilăresc orĭ femeĭesc).
CHICOT s. chicoteală, chicotire, chicotit, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Se aude un ~ de copii.)

chicot dex

Intrare: chicot
chicot substantiv neutru