chiclaz definitie

13 definiții pentru chiclaz

chiclaz sn [At: CREANGĂ, GL. / V: cic~ / Pl: ~uri / E: mg lazurkék] (Mol; Buc) Sulfat de fier Si: (Mol) chiclazăr.
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kék „vânăt”.
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kék „vânăt”.
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Mold.) Calaican. Lumina acelor ochi verzi ca piatra de chiclaz plutea ca într-o pîclă. SADOVEANU, N. F. 12. Negustor de băcan... chiclazuri, piatră vînătă. CREANGĂ, P. 112.
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Calaican. – Comp. magh. kék „vânăt”.
chicláz (reg.) (chi-claz) s. n., pl. chiclázuri
chicláz s. n. (sil. -claz), pl. chiclázuri
CHICLÁZ s. v. calaican, melanterit, sulfat feros.
chicláz (chiclázuri), s. n. – Vitriol verde. – Var. chiclazăr. Origine incertă. După Scriban, din germ. Giftglas „sticlă otrăvită” (cf. pl. Giftgläser și var.), care convine fonetic, dar al cărui sens nu este clar. Tot Scriban, Arhiva, 1912 propusese înainte mag. kék „vînăt”. Se folosește mai ales în Mold. Dacă var. se bazează pe pl., este vorba de un cuvînt oriental.
CHICLÁZ ~uri n. pop. Sulfat de fier de culoare verde, folosit în agricultură pentru combaterea dăunătorilor și în industrie drept colorant. /cf. ung. kék
chiclaz n. Mold. piatră verde otrăvitoare: boia de păr, chiclazuri, piatră vânătă CR. [Origină necunoscută].
chicláz n., pl. urĭ, și chiclázăr n. fără pl. (germ. ghift-glas, pl. -gläser, sticlă otrăvită, adică „mineral cu aspect de otravă”. Cp. și cu ung. cikláz, o buruĭană, cnicus benedictus). Mold. Sulfat de cupru: un cer senin și verde ca peatra de chiclaz (Sadov. VR. 1911, 4, 54). V. peatră (vînătă).
chiclaz s. v. CALAICAN. MELANTERIT. SULFAT FEROS.

chiclaz dex

Intrare: chiclaz
chiclaz substantiv neutru
  • silabisire: -claz