16 definiții pentru chiciură
chíciură2 sf [At: I. CR. IV, 220 / Pl: ~re / E: ns cf ghijură] (Reg; mpl) Știulete de porumb mic și pipernicit. chíciură1 sf [At: DELAVRANCEA, S. 33/5 / V: chiú-, ~cioară, cícu-, pi~ / Pl: ~ri / E: bg кичypь] (Mun) Brumă groasă, înghețată pe arbori, cu fire atârnând ca niște mustăți Si: promoroacă. CHÍCIURĂ, chiciuri,
s. f. Cristale de gheață care se depun iarna pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. – Din
bg. kičur. CHÍCIURĂ s. f. Cristale de gheață care se depun iarna pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. – Din
bg. kičur. CHICIÚRĂ s. f. Strat de gheață care se formează iarna pe arbori și pe case, din picăturile de ceață sau de ploaie; promoroacă. Ogrăzile, înecate în fumuriu, dorm, nălbite de chiciură și zăpadă. DELAVRANCEA, S. 33.
CHÍCIURĂ s. f. Strat de gheață care se formează iarna pe arbori și pe case din vaporii de apă sau din picăturile de ploaie; promoroacă. –
Bg. kičur „mănunchi, buchet; țurțur de gheață”.
chíciură s. f.,
g.-d. art. chíciurii,
pl. chíciuri
chíciură s. f., g.-d. art. chíciurii, pl. chíciuri CHÍCIURĂ s. (MET.) promoroacă, (pop.) brumă, (reg.) bură, chidă, gotcă, polei, promoară, stură. (~ s-a depus pe crengile copacilor.) chíciură s. f. – Promoroacă.
Bg. kićur (Conev 75; DAR); mai ales în
Munt. Se confundă cu
bg. kićor „ciorchine” –
Der. închiciuri (
var. închiciura),
vb. (a se acoperi de chiciură). Cicură,
s. f. (chiciură), pe care Cihac, II, 52, îl pune în legătură cu
ceh. cikor, trebuie să fie o formă cu metateză a aceluiași cuvânt.
CHÍCIURĂ f. Strat subțire din cristale de gheață care se formează iarna pe ramurile copacilor și pe obiecte; promoroacă. [G.-D. chiciurii; Sil. chi-ciu-] /<bulg. kițur chiciură f. pătură ușoară de ghiață ce acoperă corpurile, când frigul cristalizează aburul aerului. [Cf. Mold. cicură, sloiu de ghiață = ceh CIKUR].
chícĭură f., pl. ĭ (met. din cĭucure, adică „florĭ de gheață”. Cp. cu cĭorchin). Munt. vest Promoroacă. – În est
chĭúcĭură și (Tec. Cov.)
chiceră. promoroácă (est) și
pomoroácă (vest) f., pl. e (oa dift.). Amestec din rut. prýmorozok, rus. pomorozĭ, -ozki, promoroacă, și rus. pomoróka, pámorok, și pómorok, timp întunecat. V.
amurg). Brumă foarte groasă care se formează maĭ ales pe ramurĭ și sîrmele telegrafuluĭ îmbrăcînd toate în alb. – Pe aĭurea și
chícĭură, chídă și
chidíe. CHICIURĂ s. (MET.) promoroacă, (pop.) brumă, (reg.) bură, chidă, gotcă, polei, promoară, stură. (~ s-a depus pe crengile copacilor.) CHICÍURĂ (< bg.) s. f. Fenomen hidrometeorologic manifestat prin depunerea de granule de gheață albicioasă și poroasă, formate prin sublimarea vaporilor de apă, pe obiecte subțiri (ramuri, conductori aerieni etc.) în condiții de timp calm sau cu vînt slab cu ceață și cu temperaturi sub -15 °C. Chiciură dex online | sinonim
Chiciură definitie
Intrare: chiciură
chiciură substantiv feminin