chișiță definitie

19 definiții pentru chișiță

chíșiță1 sf vz cășiță1
chíșiță2 sf [At: TDRG / V: chirș~ / A: (reg) chișiță / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Trs) Colivie. 2 (Reg) Despărțitură mică la un cap al lăzilor în care femeile își țin trasoul.
chíșiță3 sf [At: LB / V: căș~, caș~ / A: chișíță / Pl: ~țe / E: srb kičica] (Trs) 1 Smoc de păr. 2 Moțul de păr de deasupra copitei calului sau a boului. 3 Adâncitura de deasupra copitei. 4 Glezna calului. 5 Bătătură. 6 Pensulă de încondeiat ouăle, făcută dintr-un smoc de păr. 7 Pămătuf. 8 Mănunchi de flori de tei. 9 (Pex) Mănunchi de flori. 10 Cunună. 11 (Îf cășiță) Căpiță de tuleie de pommb. 12 Mai multe vase de lemn (băgate unul într-altul). 13 Legătură de 100 de șindrile. 14 (Îs) O cășiță de prăștile Legătură. 15 (Îf cășiț) Legătură de lemne despicate.
CHÍȘIȚĂ, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moțul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, sb. kičica.
CHÍȘIȚĂ, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moțul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, scr. kičica.
CHÍȘIȚĂ2, chișițe, s. f. Pensulă de încondeiat ouăle, făcută dintr-un bețișor (de obicei de aramă sau de tinichea subțire) prevăzut cu cîteva fire de păr de porc. Unele ouă se închistresc (= împistresc) foarte frumos cu chișița sau închistritoarea. ȘEZ. VII 116.
CHÍȘIȚĂ1, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la cai, la boi și la oi; moțul de păr de deasupra copitei. Armăsarul domnesc venea încordat din grumaz, mestecîndu-și zabalele și forăind. Juca pe picioarele subțirele, cu chișițe mlădioase. SADOVEANU, F. J. 616. Îndărăt cînd se uita, Vedea capul șarpelui, La chișița murgului. ȘEZ. III 65. Șade (cutare) călare: Șade-n apă Pînă-n sapă Și-ti sînge Pînă-n chișiță. TEODORESCU, P. P. 55.
chíșiță s. f., g.-d. art. chíșiței; pl. chíșițe
chíșiță s. f., g.-d. art. chíșiței; pl. chíșițe
CHÍȘIȚĂ s. (ANAT.) (reg.) ie. (~ la picioarele animalelor copitate.)
CHÍȘIȚĂ s. v. colivie.
chișíță (chíșițe), s. f.1. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la cai. – 2. Pensulă. – 3. Mătură. – 4. Mănunchi, legătură. Sb. kičica „chișiță”, dim. de la kika „plete” (› chică), probabil contaminat cu kitica „buchet” (Bogrea, Dacor, IV, 680; DAR).
CHÍȘIȚĂ1 ~e f. 1) (la animale copitate) Parte a piciorului situată între gleznă și coroană. 2) Moțul de păr situat deasupra copitei. /<bulg. kitțica, sb. kițica
CHÍȘIȚĂ2 ~e f. înv. Pensulă pentru vopsit, confecționată dintr-un smoc de păr. /<bulg. kitica
chișíță, chișíțe, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru păsări). 2. moțul de păr de la încheietura dindărăt deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensulă sau periuță de încondeiat ouăle; bijară, condei, vizaric. 4. pămătuf, șomoiag, șterț. 5. mănunchi, chită, ciucure de tei. 6. mănunchi, chită de flori. 7. legătură de câteva tuleie de porumb; cunună, maldăr. 8. grămadă de vase de lemn care încap unul în altul: chișița mare = 14 vase; chișița mică = 12 vase. 9. legătură de lemne despicate de scânduri, de șindrile.
chìșiță f. încheietura piciorului la cai și vite între copită și chipotă. [Serb. KIČIȚA].
chíșiță f., pl. e (bg. kitica „păru din apoĭa copiteĭ caluluĭ”, rut. „buchet”; sîrb. kitica, kičica, d. kita, chită, buchet). Moțu de păr din apoĭa copitelor caluluĭ. Mold. Bețișor saŭ periuță de încrestit oŭăle.
CHIȘIȚĂ s. (ANAT.) (reg.) ie. (~ la picioarele animalelor copitate.)
chișiță s. v. COLIVIE.

chișiță dex

Intrare: chișiță
chișiță substantiv feminin