chișcă definitie

12 definiții pentru chișcă

chíșcă [At: COSTINESCU / V: (reg) pehi~ / Pl: ~ște, -~ti / E: ucr кищкa, vsl къщкa, rs кищкa, pn kiszka] (Pop; reg) 1 sf Stomac de animal domestic, mai ales de porc Si: rânză. 2 sf Caltaboș. 3 sf Intestin de porc curățat și umplut cu carne tocată, cu păsat și cu plămân tăiat mărunt amestecat cu sânge Si: sângerete. 4 av Plin. 5 sf Săculeț lung de stofa, umplut cu nisip, cu care se băteau oamenii. 6 sf Parte a jugului nedefinită mai îndeaproape.
CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Reg.) Caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška.
CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Reg.) Un fel de caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška.
CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Mold.) Un fel de caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului umplute cu carne tocată, cu păsat, sînge etc. Costițe de porc afumate, chiște și buft umplut... se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103. ◊ (Adverbial) Plin, îndesat pînă la refuz. Buzunarul... umflat chișcă cu cei 500 de napoleoni. VLAHUȚĂ, la TDRG.
chíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște
chíșcă s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște
chíșcă (chíște), s. f.1. Colon, intestinul gros al animalelor. – 2. Tobă, cîrnat. – 3. (Loc. adv.) Dens, îndesat. – Var. chioșcă. Rut. kyška „mațe”, rus. kiška, pol. kiszka „mațe, tobă” (Cihac, II, 50; Berneker 679).
CHÍȘCĂ ~te f. pop. 1) Cârnat de casă preparat din carne tocată și crupe. 2) Tub flexibil prin care se transportă fluidele la distanțe mici. /<ucr. kyșka
chișcă f. Mold. cartaboș: podul era plin de chiște CR. [Slav. KIȘKA].
chíșcă f., pl. ște, ștĭ, și (sud) șcĭ (rut. kiška, maț, rus. kišká, pol. kiszka). Stomahu porculuĭ. Cîrnaț făcut din stomahu porculuĭ și din intestinele groase (gîlbajĭ) umplute cu pisat orĭ cu orez și carne tocată. Săculeț lung umplut cu nisip ca să bațĭ pe cineva (un hoț) fără să-ĭ rămîĭe vînătăĭ.
CHIȘCĂ subst. 1. – (Ur XXII 273; Isp V2; Buc). 2. Chișcău, Chișcani, Chișcăreni ss.
Chișcă-babă v. Pișcă 5.

chișcă dex

Intrare: chișcă
chișcă substantiv feminin
Intrare: Chișcă
Chișcă
Intrare: Chișcă
Chișcă