chestură definitie

11 definiții pentru chestură

chestúră sf [At: DA ms / V: ces~, cves~ / Pl: ~ri / E: lat quaestura] 1 (În Roma antică) Sarcina îndeplinită de chestor (1). 2 Rangul de chestor (1). 3 Durata funcțiunii chestorului (1). 4 (În vechea împărțire administrativă a țării) Diviziune polițienească (în orașele mari) mai mare decât circumscripția. 5-6 Localul sau biroul unde lucra chestorul (3).
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. (În trecut) Organ polițienesc, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure.
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure.
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în regimul burghezo-moșieresc, imediat superior unui comisariat și funcționînd numai în orașele mari. ◊ Localul în care era instalat acest serviciu.
CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în regimul trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Lat. lit. quaestura (fr. questure).
chestúră s. f., g.-d. art. chestúrii; pl. chestúri
chestúră s. f., g.-d. art. chestúrii; pl. chestúri
CHESTÚRĂ s.f. 1. Demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. Organ polițienesc în regimul trecut, superior unui comisariat, care funcționa numai în orașele mari. ♦ Local unde era instalat acest organ. [< lat. quaestura, cf. fr. questure].
CHESTÚRĂ s. f. 1. demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. organ polițienesc superior unui comisariat. ◊ local, sediu al acestui organ. (< fr. questure, lat. quaestura)
chestură f. 1. demnitatea sau funcțiunea chestorului; 2. biuroul chestorilor unei adunări.
*chestúră f., pl. ĭ (lat. quaestura, d. quáerere, a ancheta. V. cer 3). Funcțiunea de chestor. Biurou chestorilor uneĭ adunărĭ. Localu polițiiĭ orĭ al prefecturiĭ de poliție (de la 1925 în coace).

chestură dex

Intrare: chestură
chestură substantiv feminin