chestie definitie

2 intrări

23 definiții pentru chestie

chéstie sf vz chestiune
chestiúne sf [At: CARAGIALE, O. VII, 512 / V: ~ie, (înv) ces~, céstie / Pl: ~ni / E: fr question, lat questio, -onis] 1 Întrebare adresată cuiva spre a se informa sau lămuri despre ceva. 2 Întrebare pusă unui elev sau unui candidat pentru verificarea cunoștințelor. 3 (Înv; îe) A adresa sau a pune o ~ A întreba. 4 Problemă de lămurit, de discutat. 5 Obiectul unei discuții, al unei cercetări (politice, diplomatice). 6-8 (Îe) Afacerea sau persoana în (sau din) ~ Lucrul, problema sau persoana de care e vorba. 9 Afacere. 10 (Fam; îf chestie) Lucru (de orice fel). 11 (Fam; îf chestie) Întâmplare.
CHÉSTIE s. f. v. chestiune.
CHESTIÚNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. care constituie obiectul unei discuții, preocupări etc. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare adresată unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u-. – Var.: (fam.) chéstie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis.
CHÉSTIE s. f. v. chestiune.
CHESTIÚNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă, temă etc. de care se preocupă cineva. ◊ Expr. (Lucrul, problema, persoana etc.) în chestiune = (lucrul, problema etc.) despre care este vorba în discuția respectivă. ♦ Întrebare pusă unui elev, unui candidat etc. 2. (Fam.) Întâmplare, fapt divers. [Pr.: -ti-u – Var.: chéstie s. f.] – Din fr. question, lat. quaestio, -onis.
CHÉSTIE s. f. v. chestiune.
CHESTIÚNE, chestiuni, s. f. (Și în forma chestie) Problemă de importanță teoretică sau practică, care face obiectul unor preocupări, unor cercetări, unor discuții. Desconsiderarea chestiunilor mărunte împiedică întocmirea metodică a unui plan just de muncă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 35. Înțelege, măi tovarășe, că asta nu-i numai chestiunea lui Anton... E chestiunea noastră a tuturor și într-o zi va trebui să răspundem că l-am lăsat să se zbată singur. DAVIDOGLU, M. 54. Nu se mai poate spune nimica nou în această chestie. IONESCU-RION, C. 30. Să aprofundăm puțin chestia și să vedem cum stau lucrurile. GHEREA, ST. CR. II 22 Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este, fără îndoială, chestia de a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. Chestie (sau chestiune) de încredere = împrejurare în care cel care acționează se bucură de deplină încredere. ◊ Expr. Lucrul, problema sau persoana în (sau din) chestiune (sau chestie) = lucrul, problema sau persoana despre care este vorba. ♦ Întrebare (pusă de examinatori elevilor). La examenul de geografie s-au dat două chestiuni. 2. (Familiar) Întîmplare, lucru de orice fel. Așteaptă puțintel, Iliuță... să spun și tătucăi chestia. SADOVEANU, N. F. 39. – Pronunțat: -ti-u-. – Variante: chéstie, (învechit) evéstie (RUSSO, S. 114.), (învechit) cestiúne (MACEDONSKI, O.III 82, CARAGIALE, O. VII 512, GHICA, A. 650) s. f.
CHÉSTIE s. f. v. chestiune.
CHESTIÚNE, chestiuni, s. f. 1. Problemă de importanță teoretică sau practică, care face obiectul unor preocupări. ◊ Expr. Lucrul, problema sau persoana în chestiune = lucrul, problema sau persoana despre care este vorba. ♦ Întrebare (pusă de examinatori). 2. (Fam.) Întâmplare, lucru de orice fel. [Pr.: -ti-u – Var.: chéstie, (înv.) cestiúne s. f.] – Fr. question (lat. lit. quaestio, -onis).
chéstie v. chestíune
chestiúne (-ti-u-)/(fam.) chéstie (-ti-e) s. f., g.-d. art. chestiúnii/ chéstiei; pl. chestiúni/chéstii
chestiúne s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art. chestiúnii; pl. chestiúni
CHESTIÚNE s. 1. v. problemă. 2. problemă. (~ care se pune este următoarea...) 3. afacere, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. și fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoț. (Și-a rezolvat toate ~ile.) 4. lucru, poveste, pricină, problemă, socoteală, treabă, (înv.) madea, (rusism înv.) predmet. (S-a lămurit ~ aceea?) 5. v. întâmplare. 6. v. întrebare.
CHÉSTIE s.f. v. chestiune.
CHESTIÚNE s.f. 1. Problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuții etc. ♦ Întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (Fam.) Întâmplare, problemă, fapt, lucru. [Var. cestiune, chestie s.f. / cf. fr. question, lat. quaestio].
CHESTIÚNE s. f. 1. problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuții etc. ◊ întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (fam.) întâmplare, fapt, lucru. (< fr. question, lat. quaestio)
chestiúne (chestiúni), s. f. – Problemă, temă. – Var. (fam.) chestie, (înv.) cesti(un)e. Fr. question. – Der. (din fr.) chestiona, vb.; chestionar, s. n.
CHESTIÚNE ~i f. 1) Afacere care necesită rezolvare; treabă; problemă. 2) Obiect al unei preocupări. 3) Întrebare pusă de un examinator unui elev, student sau candidat. 4) fam. Fapt divers; întâmplare. [G.-D. chestiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. question, lat. quaestio, ~onis
chestiune f. 1. întrebare făcută pentru o lămurire oarecare; 2. propunere de cercetat, subiect de controversă juridica; 3. materie politică a cărei soluțiune și regulare ofer dificultăți: chestiunea Orientului; chestiune ministerială, propunere a cărei respingere trage după sine căderea ministerului.
*chestiúne f. (lat. quáestio, ónis, d. quáerere, quaestum, a întreba. V. cer 3, a-, in-, per- și re-chizițiune, chetă). Întrebare făcută ca să lămureștĭ un lucru. Propunere de examinat, subĭect de discutat, afacere: chestiunea Orientuluĭ. O tortură din evu mediŭ. – Și chéstie.
CHESTIUNE s. 1. lucru, problemă, subiect, temă, (înv. și reg.) prochimen, (înv.) materie. (Mulțimea și diversitatea ~lor discutate; să trecem la ~ care interesează.) 2. problemă. (~ care se pune este următoarea...) 3. afacere, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. și fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoț. (Și-a rezolvat toate ~.) 4. lucru, poveste, pricină, problemă, socoteală, treabă, (înv.) madea, (rusism înv.) predmet. (S-a lămurit ~ aceea?) 5. fapt, întîmplare, lucru. (A survenit o ~ neașteptată.) 6. întrebare. (A răspuns bine la prima ~.)
a pune o chestiune pe tapet expr. a aduce un subiect în discuție.

chestie dex

Intrare: chestiune
chestie
chestiune substantiv feminin
  • silabisire: -ti-u-
Intrare: chestie
chestie